„Reunită sub genericul sugestiv «Passing By», expoziția Danei Fabini ne propune o experiență aparte, ale cărei conotații pot fi decantate pe multiple paliere de lectură: eseu autobiografic, discurs poetico-vizual cu caracter confesiv, asemenea unui jurnal intim, dar și metaforă spațială, sugestiv-evocatoare, a drumului prin și înspre viață, înțeles ca o odisee a sinelui (itinerar inițiatic polivalent), adesea marcată de tranziții, crize existențiale și momente de introspecție profundă, ale căror ecouri se răsfrâng modelator în ceea ce obișnuim să numim… arhitectura (re)devenirii noastre și a căutării unui loc în lume.

Structurată în jurul unei perspective feminist-existențialiste, în care datul faptic al vieții și actul artistic creator apar îngemănate indisolubil, biografia personală devenind materialul-sursă din care se construiesc narațiuni cu rezonanță universală, expoziția se configurează ca un spațiu al reflecției și al întâlnirii cu topografia invizibilului lăuntric, constituind, în fond, o meditație sensibilă asupra complexității condiției umane și a dilemelor existențiale care o însoțesc.

Printr-o selecție ce acoperă medii, perioade și registre de expresie diverse, lucrările prezente în expoziție cartografiază stadii și direcții esențiale ale practicii sale artistice, evidențiind transformările, continuitățile și căutările care îi definesc procesul de creație.

Pentru Dana Fabini, gestul creator îmbracă întotdeauna o dublă valență. Este înțeles atât ca trăire spirituală profundă, cât și ca formă de vindecare și supraviețuire. Iar prin aceasta, devine și o modalitate de ancorare în prezent, care ne lasă, dincolo de ipostaza auctorială, să întrezărim omul – și, prin el, umanitatea pe care o purtăm fiecare în noi”. (Alexandra Sârbu, extras din textul curatorial)

Curator: Alexandra Sârbu

Design grafic & Suport tehnic: Andrei Budescu

Echipă tehnică: Manuil Marcu, Florin Pop, Sebastian Zanga

Dana Fabini | Passing By – Artist’s Statement

Viața mea s-a derulat mereu între realitate și ficțiune asemeni unui nor nebulos.
Când eram tânără îmi doream să trăiesc la mare sau la ocean. Nemărginirea apei în fiecare val de nuanțe îmi stârnea dorul de iubire și de călătorie. Abia târziu am descoperit munții nemișcați, înălțimea lor maiestuoasă îmi vindecă tot dorul; privindu-i trăiesc în prezentul imediat fără proiecții ale imaginației. Și înțeleg că viața poate fi cu totul (ne)serioasă. Experiențele ei se repetă până găsesc liniștea interioară de care am nevoie.