Proiectul lui Cătălin Burcea atinge anumite aspecte legate de privire, însă nu în direcția teoriilor filozofice și sociologice care analizează politicile privirii, conceptul “the gaze” și dinamicile sale de putere, control și obectificare, ci în direcția vocabularului conceptual și estetic al privirii, la graniță, prin tatonare, cu extragerea unui mesaj semnificativ din sfera științifică. Sistemul vizual este cel care permite detectarea și interpretarea informației optice cu ajutorul luminii pentru a construi o imagine a realității. Modelul privirii speciei umane nu este unul static, ochii mișcându-se în funcție de punctele de interes, construind astfel o hartă tridimensională a secvenței din realitate. Acest proces de scanare este realizat printr-o serie de mișcări ale ochilor, în sacade care permit o mișcare rapidă între punctele de fixare a privirii, practic între mai multe stopuri, fenomen specific ochiului uman al cărei parte centrală a retinei, numită fovea – responsabilă cu acuitatea/rezoluția vizuală – este foarte redusă. Sacadele sunt unele dintre cele mai rapide mișcări în care corpul uman se angajează, pe lângă clipit, între 20 și 200 ms cu 20-30 ms în timpul citirii. Pe parcursul acestui mapping vizual voluntar de care nu suntem conștienți, ochiul uman poate face 2-3 fixații pe secundă care implică miscări coordonate ale ambilor ochi la nivel orizontal, vertical și în adâncime.

“A Glance A Meaning” face vizibile aceste hărți variabile cu o infinitate de posibilități, urmărind să dezvăluie o parte din geometria intimă, invizibilă și irepetabilă a realității, printr-o structură poetică, în care reconstrucția sacadelor sau crearea unor ipoteze a privirii joacă rolul central. Geometria de la suprafața imaginii, a secvenței, mizează pe o estetică bazată pe ritm, astfel încât această reconstrucție vizuală reflectă interesul artistului de a înțelege dimensiunea procesuală a privirii. Totodată experimetele sale cu apa amintesc de conceptualismul anilor 1970, de tensiunile menite să producă tautologii pentru resemificarea operei de artă. Aici Burcea lucrează cu timpul, durata și urma, consecințele proceselor. Această estetică aleatorie, accidentală, corozivă, intruzivă a apei cuantifcată parțial printr-un control asumat al expunerii (seria experimentelor cu ploaia) vine să completeze ideea de urmă concretă a unui element natural și a proceselor prin care se face prezent. “A Glance A Meaning” funcționează ca o contradicție, pentru că în procesul privirii există această zonă pur fiziologică de care nu suntem conștienți, adesea lipsită de sens, dar necesară pentru redarea și construira unei hărți mentale asupra realității. Având la bază un proces subiectiv de tracking vizual și temporal, acest discurs ne invită clar și curat să reținem existența sistemelor invizibile care fac universul vizibil.

Curator: Olivia Nițiș