Elena Scutaru propune o expoziție cu caracter retrospectiv, reunind eșantioane ale secvențelor de lucru, instalațiilor, expozițiilor și seriilor de obiecte care au marcat cariera artistei de la începutul anilor ‘90 până în prezent. Privirea retrospectivă, gestul reconstitutiv și atitudinea orientată spre reelaborare, replicare și autocitat sunt trăsături definitorii ale modului ei de lucru; dezvoltarea unui proiect prin recuperarea, redimensionarea și re-producerea cu modificări ale unor piese, situații și provocări ridicate de proiecte anterioare fiind pentru Elena Scutaru modus operandi. Silueta umană încorporată în instalațiile Procesiuni pe care le-a inaugurat în 1995 pentru a le relua apoi în 1997 și 2000 sunt un exemplu pentru felul în care un leitmotiv hibrid și multimedial, însumând mai multe estetici care țin de scuptură, obiect, asamblaj dar care probează și o anvergură de land art, pornește din atelierul artistei și navighează ulterior epoci biografice îngemănate sau separate în timp, etape distincte de carieră artistică, stiluri și contexte profesionale succesive și de fiecare dată diferite. Proiectul actual instalat în galeria Simeza, la rându-i un spațiu de artă cu încărcătură istorică și cu statut iconic în lumea artei românești, preia această dinamică proprie de producție a artistei și înscenează, de pe pozițiile unei noi distanțe cronologice față de propria-i istorie de atelier, un nou asemenea episod.
Formate și materialități aduse la scară și proporții diverse, distribuie pe o paletă vizuală largă familiile de ”idoli” asamblați din lut, paie, fân, crengi, așchii de lemn, fier-beton, textil, iută, cânepă, sisal, plasă de sârmă, lemn, ipsos, tablă sau rășini. Referința la o entitate culturală și religioasă care a traversat secole de istorie și artă greco-latine și iudeo-creștine, până la ”idolii moderni” ai avangardei și ai filosofiei politice recente, întrunește o multitudine de concepte și realități pe care personajele Elenei Scutaru le întruchipează cu deja recognosibilul lor aer hieratic și teatral. De la idee la imagine, de la formă la corp, reprezentare și percepție, fetiș și cult, aparență și umbră, narcisism și celebritate, Corp figură *idoli (re)pune în scenă dimensiunile structurale ale activității artistei, anume oniricul, fantasticul, stranietatea și dedublarea, masca, devoalarea și ascunderea, autoportretul și automistificarea. Apelând la posibilitățile pe care i le oferă în istoria artei reconstituirea, reangajarea mai-vechiului, recuperarea, copia, replica și reconstrucția, Elena Scutaru (își) oferă un nou comentariu, scalat momentului istoric prezent și exersat în raport cu propriile tematici identitare care, corelate fiind cu religiosul, autenticitatea și simulacrul, valorizează noi puncte de contact între universul introspectiv al artistei și consumismul generic al contextului actual în care ea activează.
–
Reprezentantă a generației anilor ’90 formată la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din București, Elena Scutaru (1964) activează la intersecția dintre sculptură, instalație, obiect, asamblaj și medii mixte. Participă la rezidențe artistice, burse și audiențe la Aachen (1993), Akademie der Bildenden Künste și Kulturkontakt (Viena, 1994, 1999) și Cité Internationale des Arts (Paris, 2015), prilejuri de a cunoaște și expune alături de mulți alți artiști internaționali. Interesată de estetica artei povera, aduce în creația sa aspecte ale vieții cotidiene și istorii personale în instalații prezentate la Muzeul Național de Artă Contemporană din București (Adăpost temporar, 2023), în spații de artă contemporană (Sandwich OffSpace), galerii ale Uniunii Artiștilor Plastici din România și centre culturale din țară și străinătate. Elena Scutaru trăiește și lucrează în București, unde din 1998 este cadru didactic la Universitatea Națională de Arte.
Critic de artă și curator, Adriana Oprea (1982) curatoriază expoziții concentrate cu precădere asupra activității artistelor femei, colaborând cu publicații și spații de artă din România. Lucrează din 2006 ca muzeograf și cercetător în cadrul arhivei documentare a Muzeului Național de Artă Contemporană din București și este membră a Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Artă (AICA). Printre expozițiile recente curatoriate de ea se numără Reka Csapo Dup. 5 $ Milkshake (Spațiul The Institute, Combinatul Fondului Plastic, 2021), Elena Scutaru. Entități multiple (Museum of Art Arad, 2023) și Roxana Ajder. Games People Play (Galeria Strata, 2024). Adriana Oprea locuiește și lucrează în București.