„Incluzând lucrări din ciclurile „Apud Magister” și „Variațiuni din Casa Surdului”, expoziția este o mărturie a căutărilor artistului din ultimul an. Expresia acestora se potențează prin amplul catalog apărut la editura Triade, ce va însoți expoziția. Conceput ca un incitant jurnal al creației, catalogul prezintă mărturia acestei experiențe artistice și existențiale complexe. Textele critice sunt semnate de Pia Brînzeu, Liviana Dan și Ramona Novicov, iar Sorina Jecza însoțește demersul artistic cu 22 de „fantezii pentru pictură”.

Expoziția propune, așa cum indică și titlul său, o racordare la tiparele clasice ale artei. Vorbind despre acest parcurs în oglindă, prin care Ioan Aurel Mureșan își raportează propriul discurs plastic la modele, criticul Ramona Novicov spune:

„Apud Magister este o minunată tentativă de a construi o ecluză între spiritul ce a animat arta secolelor trecute și spiritul artei contemporane. Cum traduci în limbaj vizual contemporan mesaje ce, încifrate în metode, tehnici și viziuni istorice, nu mai pot răzbate în imaginarul lumii de azi? Cum poți pătrunde în Cercul Marilor Maeștri, de oriunde și de oricând vor fi fost ei?
Spirit profund reflexiv, modelat de o vastă cultură vizuală și literară, Ioan Aurel Mureșan a fost atras în mod firesc de compania pictorilor din perioadelor turbulente prin care se încheiau, problematic, marile epoci ale imaginii triumfătoare. Lumea în care s-a aventurat, pe deplin stăpân pe propria sa măiestrie și știință fabulatorie, a fost cea a pictorilor din interval, greu de clasat, de felul tenebroșilor, decadentiștilor, vizionarilor. Nu e de mirare că dialogul este deschis de Tizian și Giorgione. Prin ei, Mureșan ne amintește că manierismul se manifestă ca prim fenomen de contracultură al spiritului modern, sedus de comentariul critic. În fond, Apud Magister este un vast și intim comentariu critic, o coborâre abruptă în punctul de naștere al conceptului pictural, acolo unde e posibilă transmutarea ideii genuine în alt limbaj.” (Fragment din textul introductiv Tizian, Fragonard, Duchamp and All That Jazz).

Expoziția este însoțită de un catalog, ca un dublu jurnal: pe de o parte, al experienței picturale: work in progress a creației; pe de altă parte, al experienței de receptare. Acestui tip de exercițiu în oglindă, curatoarea Liviana Dan îi spune Jurnalul-proiect:

„Între 17 martie 2020 și 31 mai 2021, Ioan Aurel Mureșan pictează 22 de lucrări dintr-o serie intitulată „Apud magister”. Referințele sunt celebre: Tizian, Fragonard, Caspar David Friedrich, Grünewald, Rubens, Watteau… Alegerea este înspre un trecut clasic care trăiește solid sub suprafață.
Tot în această perioadă, Sorina Jecza scrie zilnic despre aceste lucrări – o fantezie pe marginea picturii, o fantezie pentru pictură.
Este vorba despre două jurnale paralele. Este o strategie deschisă de marketing într-o lume care și-a pierdut abilitatea de a descrie? Sunt două jurnale intime ale efectului Baudelaire, care folosesc sofisticat emoția în artă, pictând ori scriind ceea ce ar vrea să-i aparțină? Modelul intern este unul și necesar – lumea are nevoie de mai multe jurnale, de mai multe scrisori de dragoste, de mai multe amintiri și de mai multe povești.
Memoria este jucată în vis, în imagine, în text. Motivarea este subiectivă, senzitivă. Logica este afectivă. O interesantă mobilitate teoretică: confesiunea schimbă stilul. Intimitatea artistului – pictorul, cum îl numește Sorina Jecza, uneori – sparge toate regulile. Artistul își inventează propiile lui reguli. Devine interesat de motive tactile, de mitologii individuale, de melancolii domestice, de utopii. Eleganță deliberată ce accentuează intenția jurnalului vizual propus de Ioan Aurel Mureșan. Pictura preia, cu precizie intimă, caracteristicile jurnalului – instant, seducător, obsesiv în repetivitate.” (Fragment din postfața catalogului, Jurnalul, nostalgia roz și eternitatea. Sorina Jecza iubește poezia).

Jocurile multiple parcurg un scenariu specific postmodernității de care Ioan Aurel Mureșan este atașat. El afirmă:

„După ce am parcurs etape succesive ale experimentului optzecist, practica picturii la care recurg în prezent mizează pe o nouă sinteză ce duce mai departe experiența mediului pictural. Rămas în continuare atașat ideii de racordare la realitate prin medierea culturii, pictura pe care o practic împărtășește platforma teoretică a postmodernismului. Credinței căreia i-am rămas fidel vizează cultura, ca o a doua natură/sursă pentru universul meu de creație. Descopăr cum opțiunile artistice manifeste în perioada anilor de început nu și-au epuizat resursele, ci doar și-au îmbogățit formele de expresie. Cultura rămâne, pentru mine, mereu, sursă proteică de creație. ”

Ioan Aurel Mureșan este asimilat generațional artiștilor optzeciști, a căror manifestare pe scena artistică românească a trecut prin rețeaua Atelierului 35 – cu o vizibilitate extrem de pregnantă la Oradea, unde pictorul a debutat în 1981.

Este profesor de pictură la Universitatea de Arte și Design din Cluj și doctor în arte vizuale din anul 2005, cu teza intitulată Incursiune exoreică în po(i)etica imaginală. Călătoria magică a Ducelui d’Ivry. Pictura pe care a experimentat-o, încă din deceniul al nouălea, a împărtășit platforma teoretică a postmodernismului, în care formele culturii sunt aglutinate în registru reflexiv.

Între ciclurile picturale ce-i definesc traiectoria creației se află: „Pământul” (1984), „Semnele zidului” (1986-1989), „Metafore picturale” (1989-1990), „Via dolorosa” (1991), „Minunatele ceasuri ale Ducelui d’Ivry” și „Călătoria magică a Ducelui d’Ivry” (1992-2005), „Ultrasilvania” (2013-2014), „Pasaje secrete” (2015-2016), „Escorts” (2016-2017), „Erotikonia” (2018-2019), „Apud magister” (2020-2021), „Variațiuni din Casa Surdului” (2021).

Lucrări ale lui Ioan Aurel Mureșan se află la Muzeul de Artă Contemporană al României, Muzeul de Artă din Cluj, Muzeul Țării Crișurilor, Complexul Muzeal Arad / Muzeul de Artă, Colecția de Artă Contemporană Sibiu, Colecția de artă contemporană a Institutului de Teologie și Istoria Artei Cluj (Câlnic), Muzeul Național al Bucovinei Suceava.

Atelierul pictorului se înnoiește constant, îmbogățindu-și formele de expresie și dezvoltând o conștiință de sine coerentă, asumată, coagulată în jurul ideii de cultură, ca sursă proteică de creație.

„Liviana Dan este critic, istoric de artă și curator, fost coordonator al Departamentului de Artă Contemporană din cadrul Muzeului Național Brukenthal Sibiu și director general ad interim la Muzeul Național de Artă Contemporană București. Are studii de istoria și teoria artei finalizate la București, Praga și Viena. A obținut burse de cercetare la KulturKontakt Austria (1994), J.P. Getty Foundation (1996) sau RAVE Foundation (2001).” SURSA: JECZA GALLERY