
Expoziția lui Arnulf Rainer de la MARe
„Artist crucial pentru înțelegerea mentalității europene postbelice, Arnulf Rainer (n. 1929) constituie puntea dintre creația artistică nutrită de subconștientul eliberat prin dicteul automat de tip suprarealist, definitoriu pentru perioada interbelică și crisparea, angoasa și disperarea expresivă impulsionată de apocalipsa nucleară care încheia cel de-al doilea război mondial.
Fondată pe coabitarea unor polarități ireconciliabile, pe eliberarea creativă fără rest și pe moartea iminentă fără rost, arta sa este un viguros memento al fragilității condiției umane actuale. Exuberantă și morbidă, vulnerabilă și agresivă, pictura sa este liric-abstractă ca mijloace și tragic-spirituală ca viziune. Vitalitatea întunecată a fotografiilor (frecvent autoportrete în ipostaze acționiste, body art) și a tablourilor sale intens și repetat supra-pictate, redă, fără egal în arta contemporană, acea expansivitate atroce de gaură neagră – voracitatea absurdă a conștiinței vinovate, care învăluie, acoperă și sufocă, precum o ceață neagră, credința, eul, creația, lumea.
Arnulf Rainer este unul dintre cei mai cunoscuți și influenți artiști austrieci contemporani. Opera sa combină body art și performance, fotografie, pictură și instalații într-un veritabil reper conceptual al tipului austriac de artă experimentală. El deviază tehnicile artistice tradiționale, pictura și desenul, le mixează cu acționismul și fotografia pentru a produce o estetică nouă, o experință concomitent introspectivă, vitalistă, spirituală și politică.
Operele selectate pentru expoziția de la MARe, realizată în colaborare cu galeria Thaddeus Ropac din Salzburg, acoperă perioada anilor 60-90, cea mai densă și reprezentativă din creația lui Arnulf Rainer, fiind incluse în expoziție și o serie de lucrări-cheie dintre cele expuse de Arnulf Rainer în universal aclamata sa expoziție personală din 1978, în Pavilionul Austriei de la Bienala de la Veneția.” (Text de Erwin Kessler, curator)