Înzestrate cu o energie explozivă şi o cruditate viscerală, picturile lui Részegh invocă simultan atât poezia, istoria, literatura, metafizica, cât şi experienţele personale contemporane ale artistului. Limbajul său artistic se distinge printr-un vocabular aparte de forme figurative şi linii gesturale. Motive repetate de figuri izolate, structuri anatomice şi corpuri deformate în mişcare create prin mişcări aspre şi îndrăzneţe de pensulă apar într-o abundenţă plină de emoţie şi rigoare.

Timp de secole, teologii, poeţii şi artiştii dezbăteau între ei şi au creat propriile lor imagini asupra unui posibil aspect al îngerilor, în eventualitatea cazului în care aceste fiinţe sunt vizibile. De-a lungul istoriei artelor figuri asemănătoare îngerilor apar în lucrări vechi de milenii: începând cu Lamassu, acele figuri monumentale cu aripi de pe palatele asiriene ale căror prima reprezentare datează din secolul al X-lea î. Hr., Nike din Samothrace (din jurul anului 190 î. Hr.) –  folosită drept cadou pentru zei într-un sanctuar de pe o insulă grecească, îngerii cu aripi caracteristice artei bizantine, până la atractivele corpuri umane înzestrate cu aripi din perioada barocă. Realizat în anul 2021, Îngerul oferă o privire neconvenţională asupra unui subiect antic ilustrând un dialog elegiac între mitologie, teologie şi istoria artei. Forme asemănătoare unor aripi apar ca şi cum ar pluti şi s-ar ridica pe două panouri strâns alăturate. Reduse la o paletă alb-negru cu nuanţe cărnoase de purpuriu şi roz-roşiatice, energizate, gesturile picturale sunt aplicate cu pensula prin straturi dense de vopsea acrilică. Imensitatea albului de pe panoul stâng transmite o puternică prezenţă a nemărginitului şi a etericului. În această serie formatul diptic accentuează planul tabloului atât prin crearea unor tensiuni şi ambiguităţi, cât şi prin fracturarea simţului neîntrerupt al timpului. În multe din lucrările sale, Részegh lasă intenţionat un spaţiu îngust între cele două pânze lăsând să se vadă peretele din spate. „Îngerii lui Részegh nu sunt locuitorii cerului mult prea colorat și mitic, ei sunt mai degrabă forțe uriașe care se încordează sau dimpotrivă se topesc una în alta”, scrie Benedek Totth despre îngerii lui Részegh în Mică angelologie maghiară (2022). „Poate că ei suntem de fapt noi, numai că fără aripi? Aceste linii nu închid forma omului sau a îngerilor, ci deschid nemărginitul. Aceste torsouri extraordinare, estetica zilelor obișnuite și a corpurilor, aceste linii întortocheate și care se despărțesc din nou fac ca atunci când rămâne doar dorința după dorință, jinduirea unui corp după celălalt, dorul de a fi îmbrățișat, dorul de a fi unul pe palma celuilalt și să ne bucurăm de iluzia siguranței, liniile astea fac să gustăm un pic din existența îngerilor […] Devenim îngeri și părăsim lumea asta, mergem pe planeta noastră. Niciodată dorința n-a fost atât de infinită și de șovăitoare.” (citat tradus de Demény Péter)

Lucrările aparţinătoare seriei Anatomia războiului se preocupă cu problema războiului şi a mecanismelor acestuia. Részegh a început să elaboreze această serie de lucrări în 2018 având ca scop explorarea reprezentării nonfigurative a războiului, ceea ce a condus la realizarea unei game de lucrări care prezintă o deformare din ce în ce mai accentuată a formei umane, dezvăluind astfel vulnerabilitatea umană. Această idee ne trimite la o lată serie de lucrări a artistului întitulată Loss of Soul. În faţa războiului şi a atrocităţilor corpul devine extrem de fragil şi neajutorat – adesea ajungând la punctul de a fi imponderabil şi anihilat. Részegh încerca să înţeleagă modul de funcţionare a oamenilor, ceea ce a condus la reevaluarea războiului, căutând răspuns la întrebări fundamentale legate de relaţia între masa de oameni şi persoana individuală: cum este trimisă masa de oameni la luptă – sau la moarte – pentru a ucide, cum gândeşte această masă de oameni şi cum gândesc în locul lor forţele superioare? „Mi-am imaginat această mulţime pornită la luptă ca pe o masă omogenă,” mărturiseşte Részegh, „care se mişcă asemănător unei amibe uriaşe şi disciplinate, care are picioare separate, dar se mişcă împreună, are propriul cap, dar alţii gândesc şi iau decizii în locul ei. În desenele şi picturile mele am încercat redarea acestui fenomen.” În acelaşi timp, artistul consideră individul care se află faţă în faţă cu uciderea sau cu propria sa moarte biruitor şi victimă. Pentru Részegh un aspect important al războiului contemporan constă în faptul că acesta se desfăşoară în spaţii virtuale, fapt care merge mână în mână cu excluderea sentimentului de remuşcare, deoarece putem evita astfel privirea în ochii victimei. Figurile fragmentate anatomic sunt evidenţiate prin acumulări groase de vopsea pe suprafaţa de hârtie sau pânză precum şi prin gesturi crude, picturale. Tablourile lui Részegh redau în mod emoţionant violenţa şi supunerea individului în război sau în situaţii asemănătoare războiului şi singurătatea înnebunitoare simţită în mijlocul mulţimii. „Singurătatea învingătorului. Singurătatea celui învins. Moartea. Indiferenţa cu gust şi miros de oţel, remuşcările înnebunitoare care copleşesc individul părtaş la curmarea nenumăratelor vieţi. Mă interesează aceste ambivalenţe pe care voiam să le exprim.” În centrul lucrărilor lui Részegh se află o fiinţă umană izolată: un suflet părăsit, rătăcitor şi neajutorat în mijlocul unui peisaj dezintegrat, care caută cu disperare strictul necesar supravieţuirii umane. Részegh conturează o fiinţă umană supusă greşelilor, care are parte de suferinţe, chinuri şi temeri, dar, în acelaşi timp, apare ca o fiinţă unică şi splendidă. Într-un contrast puternic faţă de figurile singuratice care apar în celelalte opere ale lui Részegh, în seria de lucrări Desene dintr-o axă îndepărtată artistul exploră sentimentul apartenenţei. Artistul a început să lucreze la desenele acestei serii în timpul carantinei COVID din anul 2020, când împreună cu familia sa a fost obligat să stea timp îndelungat izolat în incinta unui apartament de 38 de metri pătrat.

Részegh îşi găseşte sursele de inspiraţie în literatură, istoria artei şi filosofie: un perete din atelierul său este decorat cu portretele unor artişti şi personalităţi literare de seamă, între care se numără Feodor Dostoievski, Oscar Wilde şi Rainer Maria Rilke. În cursul dezvoltării propriului limbaj artistic, care este, fără dar şi poate, în integralitatea sa contemporan şi individual, Részegh şi-a aflat rădăcinile în tradiţiile întemeiate de Leonardo Da Vinci şi Rembrandt, urmate de Francis Bacon, Cy Twombly, Alberto Burri până la figurile expresive ale lui Susan Rothenberg. Angajamentul său la influenţele provenite din istoria artelor are un rezultat bogat şi variat. Simplitatea neostentativă a picturii creştin-ortodoxe de icoane, meticulozitatea vazelor antice greceşti au atras atenţia lui Részegh în anii când era student la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti. A decis să devină artist în urma unei întâlniri cu romanul Idiotul de Dostoievski. Interesul lui faţă de literatură s-a dovedit a fi de lungă durată, şi a devenit parte a procesului său de creaţie, fără ca motivele luate din literatură să apare în mod direct în lucrările sale. Publicaţiile lui Részegh apar adesea în colaborare cu poeţi şi scriitori recunoscuţi din România şi Ungaria. Lucrările captivante ale lui Részegh necesită timp şi cugetare. Ele reprezintă mai mult decât o simplă reflectare a stării interioare de spirit a artistului, aceste lucrări invită privitorul la inspectarea propriilor gânduri, să pătrundă liber şi imaginativ sub nivelul de interpretare oferit de tactilitatea suprafeţei pictate.

Născut în România în 1977, Botond Részegh trăieşte şi lucrează în Miercurea Ciuc, România şi Budapesta, Ungaria. Részegh a luat parte la expoziţii internaţionale organizate la Muzeul de Artă Cluj Napoca, Muzeul Naţional de Artă al României, Muzeul Naţional de Artă Timişoara, Galeria Viltin Budapesta, Institutul Cultural Maghiar din Roma, Institutul Cultural Român din Viena. Lucrările sale sunt incluse în colecţiile papei Francisc, Universitatea de Nord-est şi Muzeul Judeţean de Artă Prahova. Részegh a absolvit Universitatea Naţională de Arte Bucureşti specializându-se pe grafică. A participat şi la un program de doctorat la Universitatea Maghiară de Arte Plastice din Budapesta.

Programul iniţiat de YI GALLERY vizează un număr de artişti internaţionali aflaţi la începutul sau la mijlocul carierei lor. Lansată în anul 2018 ca un proiect curatorial care îşi propune să organizeze expoziţii într-un cadru netradiţional, galeria are în prezent un spaţiu colaborativ de expoziţie în Bushwick (2020-2021). Galeria se află într-o expansiune continuă, în 2021 dezvoltându-se cu un nou spaţiu în Industry City, vibrantul centru creativ al Brooklynului. YI s-a angajat să ofere o platformă pentru vocile artistice distinctive, înlesnind astfel interacţiunea publicului cu arta contemporană.