”Reziliența Capitalului” este un proiect artistic ce dorește să interogheze relația fracturată dintre practicile artistice contemporane și posibilitatea coagulării discursurilor social-politice prin utilizarea instrumentarului artistic. Instalația picturală prezentată la Galeria ElectroPutere explorează registrul afectivității drept spațiu al comunicării deopotrivă trans-personale și profund subiective, având drept punct de pornire propriile experiențe profesionale din ultimii 10 ani. Potrivit artiștilor ”acest proiect artistic poate fi considerat un manifest de renunțare la încrederea învestită în mediile artistice de a enunța discursuri critice în speranța remodelării sociale. El prezintă poziția noastră subiectivă asupra proceselor de producție artistică și discursivă într-o societate capitalistă unde bunăstarea socială este erodată continuu, conviețuirea fiind înlocuită cu o stare de alertă perpetuă în care competitivitatea și lipsa de empatie devin principalele caracteristici umane. ”
Noua serie de picturi propusă de SABA utilizează tensiunea dintre textul ca imagine și textul ca mesaj pentru a insera în receptarea lucrărilor expuse o ambiguitate indisolubilă. Spațiul expozițional devine astfel un loc propice reflecției sceptice cu privire la limitele estetice ale artei, în mod faimos definită acum două decenii de Jacques Rancière ca o încercare de (re)distribuire a participării noastre la lumea politică petrecută la nivelul sensibilității.
Nihilismul practicat la nivelul mesajului textual se extinde aici, subminând rațiunea de a exista a însuși obiectului artistic. Estompat și dificil de recompus vizual, elementul discursiv este transmis prin intermediul unei pensulații ce combină aspectul conceptual sobru cu tratamentul tactil aplicat de obicei imaginii fotografice pentru a evidenția efectele destabilizante ale memoriei colective asupra receptării și construcției semnificației unei experiențe trăite. Picturile rezultate folosesc vocabularul simplu al sloganului politic, confiscat și deturnat în mod constant de industriile creative pentru a produce și redistribui afecte în spațiul social, recalibrându-l într-o serie de confesiuni care modulează în diverse variante, cu intensități și tonalități diferite, precaritatea condiției artistice într-o societate în care funcția critică a artei este tot mai puțin vizibilă.
Asamblajul expozițional, ce evocă subtil un erotism masochist, funcționează ca un jurnal fragmentar, propunând un angrenaj de stări psihologice în care limbajul își pierde deopotrivă funcția descriptivă și cea narativă. El sugerează faptul că vocabularul afectiv, exprimând nesiguranță, dezgust, deznădejde, furie sau disperare, este poate singurul care mai poate diagnostica astăzi distanța ce se creează între artă și nevoile societății, precum și între indivizii captivi într-un țesut social profund deteriorat.

SABA – Silvia Amancei și Bogdan Armanu (n. 1991, Iași și Timișoara) sunt un cuplu artistic care lucrează împreună din 2012. Practica lor artistică poate fi situată la granița dintre științe sociale și artă vizuală, cercetând metode și exemple prin care arta și mijloacele artistice pot fi instrumentalizate pentru a stimula capacitatea de a vedea dincolo de capitalism și de a crea un viitor (comun).”