„Conceptul expoziţiei Threat to The Eye porneşte de la afirmaţia artistei Barbara Kruger din video-ul „Barbara Kruger: in her own words”, în care aceasta afirmă că lucrările sale reprezintă o „ameninţare pentru ochi”, din perspectiva faptului că schimbă percepţii şi stereotipuri ale receptorului în ce priveşte raportarea sa faţă de realitate prin prisma relaţiei dintre obiect şi semnificaţia care îi este atribuită conform culturii de masă.

[Barbara Kruger:
Cred că am elaborat o serie de lucrări care reprezintă o amenințare pentru ochi. Unul dintre motivele pentru care sunt atât de puternice și eficiente este pericolul pe care îl prezintă pentru relația noastră cu lumea vizibilă. Într-o cultură bazată pe imagini, pe coliziunea dintre privit și simpla existență, sau dintre narcisism și voyeurism, ochiul joacă un rol principal. Astfel, o amenințare pentru ochi aduce o amenințare la adresa sensului vieții de mâine.]

Extrapolând sensul pe care Barbara Kruger îl atribuie demersului său artistic, arta contemporană ca fenomen poate fi privită ca o „ameninţare pentru ochi”, din perspectiva faptului că e imprevizibilă şi „neprietenoasă” pentru privitor: nu este în mod necesar doar pictură, nu este obligatoriu frumoasă și nu este în mod previzibil expusă pe un perete. Dar poate fi toate acestea la un loc şi tot să devină o „ameninţare” perceptivă prin subversivitatea cu care poate transmite un mesaj antitetic cu imaginea frumoasă care îl susţine.
Threat to The Eye cuprinde mai multe demersuri artistice ale unor artişti ce operează cu multiple medii vizuale, atât tradiţionale cât şi experimentale, gravitând în jurul unor noţiuni antitetice, însă care nu se exclud reciproc: comod/incomod, frumos/respingător, deschis/închis, interior/exterior, previzibil/imprevizibil.

Threat to The Eye face referinţă de asemenea şi la lucrarea premonitorie a artistului Victor Brauner, Autoportret cu un ochi rănit realizată în 1931. Doar câţiva ani mai târziu, în 1938, acesta, într-un mod tragic, chiar îşi pierde un ochi (mai precis cel stâng), încercând să aplaneze o dispută apărută între pictorii Oscar Dominguez şi Esteban Frances.
În Autoportret cu un ochi rănit, artistul a introdus în opera sa „principiul creator al
neasemănării“, care semnifica respingerea unei arte mimetice şi totodată transfigurarea imaginii exterioare (imaginea din oglindă) în „revelație a interiorității“ ‒ în cazul autoportretului, o imagine premonitorie. Victor Brauner urma să vadă, într-un mod simbolic în pierderea ochiului fizic, un sacrificiu necesar pentru împlinirea creaţiei și, în același timp, o nouă deschidere înspre o viziune picturală cu totul particulară. *

Proiectul Threat to The Eye are aşadar ca miză chestionarea actului perceptiv în receptarea unei intervenţii artistice şi totodată problematizează capacitatea unui obiect artistic de a fi plurivalent în raport cu realitatea la care face referinţă.” Ada Muntean