Emil Cristian Ghiță s-a născut la Ploiești în 1987 și a absolvit cursurile Universității Naționale de Arte din București, secția Sculptură. Preocupările sale artistice sunt variate, de la explorarea relației dintre esteticul industrial, cel figurativ, interesul față de noile tehnologii, cercetarea curentelor post-umanism, trans-umanism, dar și zona de arhivare și documentare. 

În trecut, Emil a activat că Project Manager Cultural în cadrul Centrului Ceh București, este fondator al proiectului Eforie Colorat și cofondator al Festivalului Cinemascop. De-a lungul timpului a fost implicat în mai multe proiecte de cercetare și participative precum PlatformD, custode în cadrul Bienalei de la Veneția din 2018 și CAZUL 101. Este unul din editorii albumului Made în CZ found în RO și curator al mai multor expoziții și proiecte precum Czechoslovak Home, Czech Image Pop-up Exhibition, Future Museum.

În anul 2022 ai demarat alături de Asociația Forumul Artelor Vizuale un proiect extrem de important legat de patrimonial cultural de la malul Mării Negre. Povestește-ne despre cercetarea propriu-zisă cât și despre importanța acestor arhive digitale.

Proiectul „Arhivele Litoralului” l-am început alături de Alexandra Dumitrescu (artistă și manager cultural), Raluca Oancea (curator/profesor universitar) și Raluca Paraschiv (artist/lector universitar), iar în cadrul proiectului am avut peste 20 de invitați, printre care amintesc pe Iuliana Dumitru (specialistă în arhivarea fotografiei și a înregistrărilor sonore din cadrul Muzeului Țăranului Român), Cristina Irian (antropolog specializat în digitalizarea arhivelor și practici comunitare), Kopacz Kund (artist și cadru didactic la Universitatea Catolică Eszterházy Károly (UCEK)), profesori ai Universității Naționale de Arte București: Irina Botea Bucan, Iosif Kiraly, și profesori ai Universității de Arte George Enescu din Iași: Matei Bejenaru, Cătălin Gheorghe, Cristina Moraru.

Întregul demers a pornit dintr-o necesitate și o dorință de a valorifica acest teritoriu dobrogean, prea puțin explorat din punct de vedere cultural și artistic și excesiv exploatat din punct de vedere comercial. Platforma Litoralul este cel mai important demers de cercetare artistică al arhivelor publice și private de la malul mării, arhiva Asociației FAV devenind astfel una dintre cele mai complexe și inedite arhive online, conținând fotografii din colecții private, cele mai multe dintre ele fiind expuse public pentru prima oară, cărți poștale, documente de tot soiul, de la planuri parcelare, acțiuni, viniluri, postere de propagandă din diferite perioade, cărți, suveniruri și alte artefacte unice, întreaga colecție gravitând în jurul istoriei și dezvoltării litoralului românesc. De asemenea, în cadrul proiectului au fost realizate mai multe cercetări specifice pe diferite teme, dar ceea ce m-a interesat pe mine prin prisma meseriei de sculptor a fost „Sculptura de for public pe litoral”, astfel am reușit să documentez o mare parte din ceea ce odată reprezenta parcul de sculptură în aer liber din Costinești și multe alte sculpturi de for public și monumente din stațiunile de la malul mării.

Anul acesta în luna februarie, odată cu Ziua Națională Constantin Brâncuși se desfășoară a IV-a ediție a evenimentului expozițional national Luna Sculptorilor Români. Pe acest fond aniversar, în stațiunea Costinești au fost semnalate două cazuri de sculpturi monumentale demolate sau distruse. Este vorba despre “Fructul Soarelui” de George Apostu și ansamblul sculptural “Păsări” de Eugen Pătraș. Care a fost poziția voastră (Arhivele Litoralului) față de aceste atrocități, și ce plan aveți în privința asta?

Este cu siguranță regretabil că, în timpul lunii în care ar trebui să sărbătorim sculptura în România, avem parte de astfel de evenimente triste. Situația lucrărilor de artă publică de pe litoral este una alarmantă, fie că vorbim de neglijență și nepăsare în cazul sculpturii „Fructul Soarelui”, fie că vorbim de distrugere în cazul ansamblului sculptural „Păsări” din Costinești sau de „punerea în siguranță” a mozaicului monumental din Mamaia, care a constat în îndepărtarea totală și definitivă a acestuia.

În contextul unui vid legislativ, acțiunile și puterea noastră ca organizație non-guvernamentală sunt limitate. Ca reprezentant al Asociației Forumul Artelor Vizuale, am informat Ministerul Culturii despre situație, iar ulterior am discutat cu autoritățile locale despre situația și viitorul acestor opere din Costinești, încercând să găsim soluții pentru protejarea lor. În prezent, încercăm să găsim soluții împreună cu Ministerul Culturii și Institutul Național al Patrimoniului pentru a clasifica de urgență operele supraviețuitoare ca monumente istorice, aceasta fiind singura modalitate reală în care ele să fie protejate, în contextul legislației actuale.

Ce alte monumente de pe litoralul românesc sunt în pragul degradării sau mutilate de diverse construcții comerciale provizorii?

Din păcate, lista operelor publice distruse, dispărute, vandalizate sau abuzate în cele mai sinistre moduri este una foarte lungă. Mă voi limita la 3 situații concrete, pe lângă lunga listă a celor câteva zeci de sculpturi și elemente de artă decorativă din ceramică, mozaic sau lemn dispărute din Costinești, Eforie sau Mamaia. Există lucrări care încă se încăpățânează să reziste, precum lucrarea „Ambient” a Silviei Radu, care este înconjurată de barăci folosite exclusiv vara pentru diferite activități comerciale, sau lucrarea „Timpul” a lui Marin Gherasin, folosită ca perete al unei barăci sezoniere, fiind mutilată și batjocorită. Lucrarea sculptorului Corneliu Medrea, „În soare”, astăzi stă confortabil lângă un televizor LCD sub umbra unei cunoscute terase din Mamaia, construită în jurul sculpturii, aceasta fiind încadrată ca monument istoric și ilegal de mutat fără acordul Ministerului Culturii, dar chiar și așa, soclul lucrării, inițial din piatră, a fost îmbrăcat în gresie pentru a se integra mai bine în noua realitate contemporană din care face parte.

În momentul de față există un inventar cu sculpturile monumentale ori monumentele decorative din arealul litoralului românesc?

Din ce știu, nu există un inventar al lucrărilor publice pentru că, unele dintre ele aparțin diverselor UAT-uri, altele sunt în patrimoniul unor instituții precum BTT (Biroul de Turism pentru Tineret) cum este situație lucrărilor din Costinești, altele aparțin de Consiliul Județean, iar cele care sunt încadrate ca monumente istorice sunt sub protecția Ministerului Culturii și INP. Astfel, așa cum menționam și mai devreme, în contextul unui vid legislativ, nici una din instituțiile mai sus menționate nu are responsabilitatea, datoria sau obligația de a inventaria toate monumentele și operele de for public pentru a avea o reală evidența și o lista completă a tuturor aceste opere aflate în spațiul public.

Avem nevoie de o “Poliție” a monumentelor de for public care nu sunt clasate ca fiind monumente de patrimoniu?

Cu siguranță ar fi o idee să existe un organism responsabil cu protejerea, întreținerea și punerea în valoare a acestor opere, care să lucreze împreună cu instituțiile care au în patrimoniu aceste lucrări, respectiv consilii locale, consilii județene sau alte companii de stat care dețin un patrimoniu cultural, astfel pot  fi alocate bugete anuale pentru îngrijirea și punerea în valoarea a acestui patrimoniu material.

Din punctul tău de vedere, al sculptorului Emil Cristian Ghiță, care sunt materialele cel mai frecvent utilizate în sculptura monumentală contemporană și cât de rezistente sunt ele vis-à-vis de piatra sau bronzul folosite încă din antichitate?

Arta întotdeauna a fost oglinda societății, în trecut se dorea artă trainică, de accea încă descoperim sculpturi de piatra sau bronz sau monumente megalitice, inclusiv Brâncuși spunea că piatra și bronzul tind spre veșnicie, dar astăzi eu cred că arta este mult mai efemeră, o reflexie a societății contemporare superficiale și asta se reflectă foarte bine în materiale cu care artiștii lucrează. Bronzul continuă să fie materialul cel mai folosit în cazul marilor monumente, dar este un material exclusivist, costurile de producție fiind foarte mari iar bugetele foarte mici, astfel artiștii fac compromisuri, în loc de piatră sau marmură se folosește piatra artificială, un amestec de rășină sau ciment cu praf de marmură, însă sunt folosite și alte materiale precum metalul, sticla, plasticul sau chiar readymade-uri.

Există în România proiecte sau inițiative de conservare a sculpturilor monumentale contemporane?

Am aflat de curând de existenta acestui organism ” Fundaţia pentru Protejarea Monumentelor Istorice din Judeţul Bihor” un ONG ce are că fondatori Consiliul Local al municipiului Oradea şi Consiliul Judeţean Bihor, nu stiu detalii despre activitatea acestora și nu aș vrea să speculez.

Deasemenea în județul Buzău stiu că exista o inițiativă recenta  prin care se încearcă protejarea operelor din parcul de sculptura de la Măgura, dar nici aici nu vă pot da prea multe detalii.

Ne dai câteva exemple de sculpturi monumentale contemporane și cum reflectă ele preocupările și valorile societății actuale?

Valorile societății actuale variază în funcție de cultură, context social, geografie și alți factori, dar cu toate acestea, este remarcabil cum arta contemporană reușeste să transmită și să reflecteze valorile societății actuale, precum toleranța, empatia, diversitatea și incluziunea.

„East-West/West-East”, această lucrare monumentală, amplasată într-un loc izolat între Orient și Occident, poate fi interpretată ca o reprezentare a interconectării și dialogului dintre culturi și civilizații diferite. Prin forma să simplă și prin amplasarea sa într-un mediu vast și neospitalier, această lucrare vorbește despre relația dintre est și vest și asupra modului în care aceste două lumi pot interacționa și comunica între ele.

„Cloud Gate” sculptura realizata de Anish Kapoor, această sculptură modernă și futuristă din Chicago, devine un simbol al unității și diversității într-un oraș mare și multicultural. Reflecțiile distorsionate ale orașului și ale vizitatorilor în suprafața lucioasă a lucrării simbolizează diversitatea și complexitatea umană, în timp ce forma sa rotundă sugerează unitatea și coeziunea comunității.

Mi-ar fi plăcut să dau exemple din Romania, dar arta publică contemporană din Romania încă este un subiect aproape tabu iar temele și lucrările ce se amplaseaza în spațiul public sunt încă ancorate în altă realitate, cea a trecutului.

Care sunt câteva dintre cele mai cunoscute sculpturi monumentale din lume și ce le face atât de deosebite?

Lista ar fi lungă, dar am să mă limitez la trei exemple și voi începe cu sculptorul Constantin Brâncuși, creatorul Ansamblului sculptural de la Târgu-Jiu, ce conține 3 trei elemente majore: Masa Tăcerii, Poarta Sărutului și Coloana fară sfârșit, considerate cele mai importanta creații ale artistului. „Maman”, lucrarea artistei Louise Bourgeois ce simbolizează un păianjen mamă gigantic, care vorbește despre maternitatea, protecția și fragilitatea umană, amplasată în mai multe locații din întreaga lume, precum Londra, Ottawa și Tokyo și David a lui Michelangelo despre care nu cred că mai este nevoie să spun ceva.

Deși aparțin unor epoci și curente diferite, fiecare dintre aceste sculpturi monumentale este deosebită prin expresivitatea și semnificația ei, dar și prin modul în care interacționează cu comunitățile și mediile în care sunt amplasate. Ele reprezintă nu doar realizări artistice, ci și puncte de referință culturale și sociale care inspiră și conectează oameni din întreaga lume.