Paul Barbu s-a născut în 1986 în Craiova, România. A studiat specializarea mate-info la liceul Ștefan Odobleja din același oraș. Și-a completat studiile în arhitectură și sculptură la București, urmând apoi un masterat în arte plastice la Universitatea Kingston din Londra. În prezent, locuiește în Londra, unde lucrează în studioul reputatului artist britanic Damien Hirst.

Descrie-ne traseul tău profesional după ce ai plecat din Craiova (orașul natal) la facultate în București, apoi la Londra. Cum te-ai decis să pleci din țară?

Am terminat liceul în Craiova, specializarea mate-info, dar tot timpul am fost atras de artă. Cumva arhitectura a fost calea de mijloc, în care partea tehnică se îmbină cu cea artistică. Așa am ajuns în București, unde am studiat arhitectura și sculptura, iar apoi am lucrat în aceste două domenii până la 30 de ani. În Anglia m-am hotărât să plec împreună cu iubita mea, dorindu-ne foarte mult o experiență în afara țării pentru o perioadă mai lungă. Aici am urmat un master în arte plastice la Kingston University și apoi m-am angajat ca studio assistant pentru Damien Hirst.

Ai terminat facultatea la clasa profesorului Darie Dup. Cât de mult te-a impactat întâlnirea cu acest sculptor/pedagog român?

Cu domnul profesor Dup am trecut dincolo de relația tip profesor-student. El a fost pentru noi prieten și mentor în același timp, implicându-se activ în dezvoltarea noastră artistică și profesională. Pentru mine dânsul a fost, și este în continuare, o sursă de inspirație în asimilarea de informație asupra procesului artistic. Păstrez o relație foarte bună cu dânsul și îl vizitez la atelierul din Pangratti de fiecare dată când ajung în România.

Înainte de Arte Plastice ai studiat Arhitectura. Ce te-a determinat să schimbi domeniul?

În principal, libertatea de exprimare a fost determinantă în schimbarea profesiei. Cred că arhitectura este prea birocratică și și-a pierdut din libertate în comparație cu arta. Adesea legislația reduce semnificativ forța creativă. Sunt în continuare foarte influențat de arhitectură, dar doar la nivel de formă și raportare a volumelor la spațiu și lumină.

Interesul tău pentru materialele organice cât și pentru cele noi apărute pe piață, persistă de ceva vreme în creația ta. Ești tentat să faci în viitorul apropiat o lucrare monumentală de mari dimensiuni?

Da, ar fi un proiect la care aș lucra cu drag. De ce nu? Totul depinde de oamenii implicați în proiect. Cred că cel mai important la monumentele publice este relația obiectului cu contextul. Trebuie gândite toate implicațiile socio-culturale ce se dezvoltă în urma amplasării monumentului, cât și relația urbanistico-arhitecturală a acestuia cu spațiul înconjurător.

Pentru că ești familiarizat destul de bine cu tehnologia și artele media, ce crezi despre fenomenul NFT? Cât de mult va influența viitorul artei?

Din punct de vedere plastic sau stilistic nu cred că NFT-urile pot avea un impact major asupra artei. Din experiența proprie pot spune că impactul este unul de natură comercială. Fenomenul NFT este o piață unde se tranzacționează, exact ca la bursă, așa-zisele non-fungible tokens. Este o lume caracterizată de oportunism în care scopul ultim este profitul, nu plăcerea estetică sau promovarea vreunui concept. De asemenea, cred că sunt multe aspecte încă neaprofundate cu privire la acest fenomen, cum ar fi consumul foarte mare de energie necesar generării NFT-urilor (sunt foarte resource-intensive, motiv pentru care au și fost numite ‘an ecological nightmare’), protecția drepturilor de proprietate intelectuală sau felul în care pot fi folosite pentru a spăla bani, de exemplu. Nu am studiat toate aceste aspecte, dar sunt familiar cu ele și mă fac oarecum sceptic.

Cât de actuală mai este astăzi Sculptura? Reinventarea ei ține de tehnică, materiale noi folosite, sau de conceptul din spatele imaginii?

Termenul ‘sculptură’ este folosit astăzi cu un sens propriu mult extins față de începutul sec. XX. Cred că reinventarea ei ține de un raport permanent cu schimbările istorice ce includ și utilizarea de materiale și tehnici noi (provenite din avansul tehnologic), dar și de poziția conceptelor relativ la aceste evenimente. Așadar, ambele aspecte sunt importante și interconectate.

Sculptura, prin însăși natura ei tridimensională, presupune o gamă diversă de materiale și tehnici de execuție ce fac din procesul de creație un performance artistic. Sculptura este astăzi un domeniu cu un orizont mult mai larg decât ce se întâmpla în urmă cu 100 de ani. Putem vedea cum granițele dintre sculptură și discipline precum arhitectura, designul sau scenografia par să dispară și încep să se dezvolte conexiuni neacceptate în trecut de convențiile academice.

Începând cu luna august 2019 ești angajat la atelierele marelui artist londonez Damien Hirst. Cum este să lucrezi pentru acest star al artei contemporane?

Atmosfera în cadrul studioului este foarte placută. Sunt înconjurat de un colectiv tânăr și energic. Toți colegii sunt artiști vizuali având multe gusturi în comun, de la filme la muzică.

Lucrul în sine poate fi uneori foarte solicitant, dar așa este în majoritatea cazurilor ca angajat, nu? Partea bună este că am marea oportunitate de a vedea lucrări de artă pe care altfel mi-ar fi imposibil să le observ în detaliu. Damien Hirst este nu numai un mare artist, ci și un mare colecționar de artă, având în colecția sa lucrări foarte diverse. Privind cu atenție unele dintre aceste opere îți poți face o părere despre ce înseamnă nivelul de execuție al marilor maeștri. De asemenea, calitatea proiectelor la care lucrăm pentru DH trebuie să aibă un standard ridicat având în vedere că se plătesc sume uriașe pentru ele și sunt expuse în galerii și muzee din toată lumea. Pentru a obține un asemenea standard colaborăm cu diverși experți în tehnici de aurire, construcție de rame, turnare în bronz, cioplit în marmură sau robotică, de la care rămâi cu informații importante ce pot fi mai târziu aplicate în propia carieră artistică.

În cariera ta artistică ai avut parte de extravaganțe? Dacă da, ne poți împărtăși și nouă una dintre ele?

Extravaganță e un cuvânt puternic, dar pot să mă gândesc la ceva mai neobișnuit. De exemplu, îmi place să îmi montez propriile expoziții. Bineînțeles, am ajutor și sunt foarte recunoscător tuturor celor care m-au asistat, pentru fiecare expoziție. Dar nu sunt tipul de artist care vine, dă indicații și pleacă. Îmi place să văd cum expoziția prinde formă și nu mă sustrag de la atribuțiile de tehnician, ba chiar îmi plac.

Să zicem că nu ai fi ales o carieră artistică. Ce meserie ți-ar fi plăcut să ai și de ce?

Cu siguranță ceva în care să-mi pot folosi mâinile. Am fost tot timpul atras de latura practică. Nu mi-e suficient să gândesc un design, vreau să îl și produc, pe cât posibil. Excluzând tot ce ține de sfera artei (film, teatru, muzică, arhitectură etc.), poate mi-ar fi plăcut o carieră în sport – de exemplu, îmi place mult snooker-ul.