• No products in the cart.
TOP

Livia Fălcaru: „Temerea mea este să ajung să rămân în același pătrățel confortabil, unde am găsit o rețetă și o repet la nesfârșit”

Te numeri printre cei mai cunoscuți artiști români care fac ilustrație (printre altele). Care crezi că a fost momentul când înclinația ta către această formă de artă a devenit și parcurs profesional?

Cred că un moment important în care am decis să fac acest switch a fost în liceu. Eram clasa a 12-a și tocmai îmi cumpăraseră ai mei o tabletă grafică. Am început să mă joc cu ea și să experimentez. Mi-am dat seama că îmi place super mult, așa ca m-am gândit: “Oare cum ar fi să fie ăsta job-ul meu?” Skip 9 ani mai târziu, iată-mă aici. 🙂

Mereu când mi se pune pata că vreau ceva, fac cumva să se întâmple. La 18 ani am zis că mie îmi place arta și vreau să trăiesc (bine) din asta. Și cumva am facut eu să se întâmple. Cred că secretul e să fii insistent!

Ai realizat ilustrații pentru multe companii foarte cunoscute, iar ele au ajuns pe mai multe continente. Ai putea să ne spui care a fost colaborarea ta preferată?

Nu cred că am o colaborare preferată. Fiecare a însemnat ceva pentru mine: o lecție, un nou nivel atins, un challenge. Asta mi se pare una din părțile frumoase ale meseriei mele: că am ocazia să lucrez proiecte atât de diverse și pot folosi cee ce fac în multe contexte.

Vedem de multe ori, în desenele tale, personaje feminine foarte relatable, pentru că ne arată emoții reale, pe care le trăim zilnic, în 2022. Dacă ai putea să îi spui ceva despre lumea de azi unei femei care a trăit acum 100 de ani, ce i-ai spune?

I-aș spune că lent, dar sigur, va fi mai bine.

Ai împărtășit de mai multe ori faptul că ai început să lucrezi și să promovezi ceea ce faci de la o vârstă foarte tânără, ca să ajungi unde te afli astăzi. Unde îți vezi arta peste 5 ani?…Sau care este un obiectiv pe care ți-ar plăcea să îl atingi în timpul acesta?

Arta mea sigur va fi diferită în 5 ani. Dacă este ceva ce nu îmi place, este atunci când simt că stagnez și mă repet. E sincer temerea mea să ajung să rămân în același pătrățel confortabil, unde am găsit o rețetă și o repet la nesfârșit. Simt că arta mea este în tandem cu mine ca om. Aceeași abordare o am și cu mine însămi, nu doresc să stagnez, mereu găsesc ceva de îmbunătățit, de adăugat sau (de ce nu) eliminat. Lucrez mult cu mine zi de zi să fiu un om mai bun, mai matur emoțional și mai echilibrat. Viața mea și ceea ce creez sunt foarte mult întrepătrunse. Uneori mă simt puțin ciudat să arăt lumii lucruri atât de intime si fragile, însă nu m-aș vedea desenând numai lucruri estetice, fară o substanță.

Cât despre munca mea, mi-ar plăcea să încep să ma extind din ce în ce mai multe medii. Acum, de exemplu, mă concentrez pe product design și cum pot să îmi aplic ilustrațiile pe produse cât mai diverse. Îmi place ideea că cineva ar folosi zi de zi un obiect pe care mi l-am imaginat eu.

În afară de desen, cu ce îți place să îți ocupi timpul și ce îți aduce cea mai mare bucurie? (trebuie să recunosc că mie îmi aduc bucurie pisicuțele tale grăsuțe din desene 🙂

Mă bucură atât de tare că pisicile mele grasuțe contribuie la nivelul de dopamină al oamenilor în această lume! 🙂 În general, munca îmi ocupă mare parte din timp, însă când am un răgaz, îmi place să îmi adun prietenii și să povestim. Îmi place să stau cu oamenii mei preferați, să bem ceva și să vorbim ore în șir. Când nu fac asta, sunt probabil acasă, beau matcha și mă uit la un film.

 

 

Post a Comment

X