Puteți vedea interviul realizat de Propagarta în 2021 cu artistul Șerban Savu aici: https://propagarta.ro/interviuri-acasa-la-in-atelier-la/serban-savu-despre-noua-sa-expozitie-de-la-mnac-alegerea-lucrarilor-a-fost-un-raspuns-la-spatiul-oarecum-neprietenos/

Anul acesta România va fi prezentă la cea de-a 60-a ediție a Bienalei Internaționale de Artă de la Veneția, în perioada 20 aprilie – 24 noiembrie, cu proiectul câștigător Ce este munca de Șerban Savu, curator Ciprian Mureșan. Expoziția se va desfășura la Pavilionul Național al României din Giardini della Biennale și la Noua Galerie a Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția iar Ioana Ciocan este Comisar al României pentru participarea la Bienală.

Proiectul artistului Șerban Savu Ce este munca este o reflecție amplă a iconografiei complexe a muncii și timpului liber, inspirată de realismul istoric, de ideologia sa și de arta de propagandă din Blocul de Est. Mai degrabă decât să conteste sau să demonteze aceste discursuri, Savu reașază temele spiritului revoluționar și coeziunii muncitorilor, vizând să surprindă și să înfățișeze momentele de pauză și inactivitate ca reflecții ale unor schimbări și crize societale mai ample.

Răspunzând temei generale a celei de-a 60-a Expoziții Internaționale de Artă – La Biennale di Venezia „Străini pretutindeni”, senzația dezorientării într-un purgatoriu politic și economic, întâlnită adesea în multe dintre picturile lui Șerban Savu este o reflecție a dislocării și a dorului de casă asociate cu munca în străinătate – ruptura dintre muncă și simțul apartenenței.

În cadrul Pavilionului României, picturile lui Savu, dispuse într-un poliptic amplu, sunt interpretate de protagoniști dezorientați și figuranți stângaci, suspendați între muncă și recreere. Ansamblul este completat de o bancă-instalație ce înglobează postamentele a patru machete arhitecturale decorate cu mozaicuri. Îndepărtându-se de contextele religioase și reprezentările muncii din arta socialistă cu care este asociat mediul mozaicului, ele vorbesc despre naufragiu, ambiguitate, inactivitate și perplexitate. Picturile și mozaicurile construiesc un spațiu care ridică întrebări legate de muncă și chestionează definițiile sale negative: ce nu este munca, ce nu arată a muncă și ce nu înseamnă munca.

Invitat să răspundă proiectului lui Șerban Savu, studioul de design grafic din Bruxelles Atelier Brenda (Sophie Keij și Nana Esi) propune o intervenție site-specific pe fațada și în holul Pavilionului României. Mesajul lor grafic este un studiu al propagandei nonideologice, funcționând ca o reclamă pentru un nou tip de fabrică socială.

Noua Galerie a Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția va fi transformată într-un atelier de mozaic, devenind un spațiu de producție ce duce mai departe tradiția manufacturieră locală a micilor ateliere venețiene. Ea va găzdui, de asemenea, un program de dezbateri publice pe teme ce merg de la istoria artei mozaicului până la teoriile muncii din antropologia, economia și filosofia contemporană, ecologia și societatea postmuncă, coordonate de Ovidiu Țichindeleanu, critic cultural stabilit în Chișinău.