„CAMERA DE LOGOPEDIE a făcut mereu parte din viața mea, fiind un spațiu în care am descoperit primele sunete, în care am învățat să vorbesc, să comunic și să mă integrez în societate.
Casele în care am locuit au îndeplinit și ele rolul de cabinet de logopedie, cu pereții plini de cuvinte și definiții de dicționar, de conjugări de verbe. Iar mama îndeplinea aproape permanent rolul de logopedă, cu mine și cu fratele meu, astfel că o mare parte din locurile în care mergeam (restaurant, parc, metrou etc.) deveneau „cabinete de logopedie”.