Dan Perjovschi a avut expozitii personale la mari muzee ale lumii (Moma New York, Tate Modern Londra, Macro Roma, Ludwig Museum Cologne, Ludwig Forum Aachen, MAC Toronto, Total Museum Seoul, MAC Rejkjavik, Kunsthalle Hamburg, etc.) Ilustrează Revista 22 București săptămânal din 1990. Din 2010 a inițiat, în parteneriat cu Teatrul Radu Stanca și Primăria Sibiu, proiectul de artă în spațiul public Ziarul Orizontal. Perjovschi este Cetățean de onoare al orașului Sibiu.

Moma, New York

Cum este percepută în România „intervenția artistică” în spațiul public?

Nu este.

Care a fost cel mai mare perete pe care l-ai desenat? Ne poți da câteva detalii?

La MoMa cel mai înalt. La Ludwig Forum Aachen cel mai mare că sînt două de vreo 15 metri pe 10 față în față. Dar să știi că întrebarea ar trebui să fie nu cantitativă (mare) și calitativă (tare) și răspunsul atunci e la Sibiu.

Cât este graffiti, street art sau intervenție urbană în lucrările tale de pe ziduri?

Eu zic că e un mix între arta brută, comix, caricatură și performance. Desenul meu e performativ chiar cînd nu mă vezi desenînd. Ductul și traiectoria markerului pe perete e mișcare, actiune, viteză. Acum depinde dacă te referi la ce fac indoor sau outdoor. Indoor sînt un soi de fresce contemporane. Outdoor sînt mai manifest.

Eu le numesc editoriale vizuale dar cel mai mișto le-a numit o doamnă în vîrstă din Sydney, care uitindu-se la desenele mele cu cretă de pe fața muzeului de artă mi-a zis apreciativ: „finally some intelligent graffiti”…. hahaha.

Bienala de la Sydney

Carnețele de schițe sau atelier de creație? Markere sau pensule? Oraș sau mediu rural?

Și, și. M-am obișnuit mobil cu marker-ul și notebook-ul. Dar atelierul e obligatoriu. Nu neapărat ca să faci artă înăuntru, ci ca să-ți concentrezi ca artist resursele (cărți, documente, materiale, chestii). Am visat toată viața să trăiesc într-o casă cu pereții plini de carti. Ei uite că la 60 de ani am reușit asta.

Oraș. Arta mea aparține democrației urbane. Nu pot desena pe căpițe de fîn.

Ieri Pandemie, azi Război. Care mai este rolul artistului în societate?

Eu mi-am luat rolul de cetățean în serios imediat ce am coborît de pe trotuar pe stradă în decembrie 1989. Toată munca mea în presă, activism, societate civilă, e un angajament paralel cu angajamentul artistic. Ca artist am un rol la fel de important ca un cercetător în fizică, ca un sportiv de top, ca un ministru, ca un director de muzeu, ca un vânzător de roșii la piață. Eu sînt ministrul ministerului meu.

Arta trebuie să fie în societate. Arta trebuie să chestioneze societatea. Nu camera unde se expune arta mă interesează ci viața din camera aia.

Living, nu living room.

Van Abbemuseum Eindhoven

Daca ai avea ocazia să îl întâlnești pe Putin zilele acestea, ce i-ai spune?

Ca și la Ceausescu aș trage fără somație.

Care crezi ca e cel mai mare defect a omului modern? Dar cea mai mare calitate?

Defocusarea, viteza, superficialitatea. Multitaskingul, adaptabilitatea.

Pentru că ești familiarizat destul de bine cu tehnologia și artele media, ce crezi despre fenomenul NFT? Cât de mult va influența viitorul artei?

Ce am văzut mi s-a părut, iartă-mă, de căcat. Si prețurile au luat-o razna. Dar ca orice inovație tehnică sau nou teritoriu creativ vor fi și lucruri grozave.

Îmi place idea că un tînăr poate să se finanțeze vînzînd NFT-uri fără să se mai roage de galeriști încuiați, curatori aroganți sau directori mofturoși de muzee.

Să zicem că nu ai fi ales artele vizuale. Ce meserie ți-ar fi plăcut să practici?

Eram scriitor cu siguranță. Și acum boicotam instituțiile scrisului, hahaha.

Recession wall Ludwig Museum

În cariera ta artistică ai avut parte de extravaganțe? Dacă da, ne poți împărtăși și nouă una dintre ele?

Un colecționar mexican care a apelat la o agenție care a apelat la galeria mea new yorkeză și mi-a propus să-i decorez jet-ul privat. N-a ieșit pasența că eu am vrut să desenez direct cu markerul pe aripi și fuzelaj și agenția care îl reprezenta voia desene originale reprintate pe avion…În fine, era o suma amețitoare. Și acum îmi vine rău cînd mă gândesc.

Sînt foarte mîndru că am spus pas. Lasă că mă descurc cu salariul de la Revista 22.

Ce te face fericit cu adevărat în această viață? Există vre-un motto sau o filozofie după care te ghidezi?

Cînd îmi iese un desen în carnețel. Cînd începem cu Lia să discutăm dimineața la o cafea și ne trezim că-i după-masa. Cînd călătoresc. Cînd desenez un zid undeva. Cînd mă văd cu un amic în curte la Green în București sau la Arhiva de cafea în Sibiu. Cînd văd că a contat apariția mea fizică în locul x, cînd lumea citește și rîde ce-am desenat pe zid la Sibiu, cînd îmi scriu oameni pe care nu-i cunosc pe Instagram și îmi spun ce bine le-a prins un desen de-al meu. Cînd îmi mulțumește careva pentru desenul moca făcut pentru tricoul activist, cînd primesc o invitație la o expoziție. Cînd ajung să fac ce am promis, cînd contribui la lucruri care ies și merg bine.

Cind termin interviul ăsta.