• No products in the cart.
TOP

Ana Ștefania Andronic (BUZU): „Tata mi-a lăsat moștenire o parte din talentul lui”

„Ana Ștefania Andronic (BUZU) abordează tematici diverse, însă în centrul preocupărilor sale artistice se află aproape mereu portretul, indiferent de modalitatea de expresie artistică la care recurge. Când alege să exploreze în mod exhaustiv un subiect, se desfășoară adesea în serii ample, itinerând expozițiile sale personale pentru ocazia de a prezenta evoluția și progresul realizate în timp. Acesta este și cazul personalelor sale ATITUDINI – vernisată mai întâi la București (2011), apoi la Timișoara (2012), Another Language – vernisată mai întâi la Bochum (2013), apoi la București (2013) sau #Fastfood – vernisată mai întâi la Viena (2018), pe urmă la Basel (2018). Urmând acest tipar, expoziția Anei Ștefania Andronic de la Galeria DANA din Iași aduce împreună o parte din seria „On the Top of my Lungs” expusă în cadrul NAG 2021, la Galeria Senso din București, alături de lucrări noi din același registru tematic și stilistic. „On the Top of my Lungs” este cea mai recentă mărturie artistică semnată de Ana Ștefania Andronic. In același timp, cea mai impresionantă prin sinceritatea și maturitatea cu care se raportează la personajele sale, cu atât mai mult cu cât anumite evenimente din biografia sa interioară influențează considerabil această atitudine. Dispariția a două persoane dragi și importante din viața sa – Octavian Andronic și Doina Păuleanu – care constituie, de altfel, o pierdere pentru întreaga comunitate artistică autohtonă – marchează o nouă etapă artistică și de viață, în care Ana Ștefania Andronic își găsește atât resurse de acceptare, cât și de inspirație.”

(Ana Daniela Sultana, curator) – București, 2022

 

În copilărie ce te atrăgea mai mult: desenul sau jocurile video? 

Ambele. Cea mai mare inspirație a venit chiar din jocurile video. Având acces la digital, multe din ilustrațiile mele sunt inspirate de experiențele trăite în cel mai faimos joc de tip MMO, World of Warcraft, pe care îl joc din anul 2005 alături de foarte mulți prieteni. Când am terminal facultatea m-am angajat, mai întâi la Castel Film pe postul de grafician și după experiența trăită acolo, am realizat ca job-ul potrivit pentru mine ar fi în industria de gaming.

Tatăl tău, cunoscutul caricaturist și jurnalist Octavian Andronic (ANDO) a fost cel care ți-a deschis apetitul pentru artele vizuale. Povestește-ne o amintire legată de acestă predare de ștafetă tată-fiică.

Parinții mei nu voiau neapărat să fac artele, dar în timp au observat că atenția mea la alte materii în afara de desen nu prea exista. Profesoara de desen i-a zis mamei că alegerea potrivită pentru viitorul meu este arta. Tata a fost de acord întotdeauna cu alegerea mea și așa am ajuns la liceul Tonitza și inevitabil la UNArte. Tata a fost cel care m-a încurajat și mi-a deschis și mai mult dorința de a merge pe acest drum. Mai toate lucrările mele erau vizualizate și comentate împreună cu el. Cu tata aveam discuții despre artă în general (artă vizuală, film, muzică). Îl iubeam și admiram enorm. Am învățat foarte multe de la el. Mi-am dorit să fiu ca el, dar este greu. Era filolog, ziarist, dar pasiunea lui era și caricatura. Vreau să-ți zic că am reușit și eu să fac caricatură pentru Senso TV. Tata mi-a lăsat moștenire o parte din talentul lui. Lucra în afară de presă – ziar, TV și grafică (copertă carte, ilustrație de carte, afiș și caricatură, dar după 1989 a făcut multă caricatură politică). El a fost și cel care m-a inspirat pentru desenul meu pe computer prin faptul că a fost primul care a facut caricatură video pe TV. Lucra în direct pe post – ANDOgrafia Zilei, o emisiune care sunt convinsă că a amuzat multă lume din acea perioadă.

Ai terminat UNArte – secția Grafică la clasa prof. Mircia Dumitrescu. Cât de mult a contat acest lucru pentru viitoarea desenatoare BUZU?

Cred ca a contat foarte mult acest lucru, deoarece „Mircia” își dorea ca studenții lui să învețe să deseneze corect și apoi să treacă la stilizări. Am făcut mult studiu după model pe care l-am continuat și după terminarea studiilor. Pentru a cunoaște și pentru a înțelege mai bine artele, dl. profesor ne invita la dânsul în atelier (destul de des) pentru a viziona filme de artă, ceea ce ne-a ajutat mult în profesie.

În cv-ul meu profesional este trecut dl. profesor Mircia Dumitrescu, iar faptul că am terminat secția grafică la clasa dânsului mi-a ridicat ștacheta. Recent am fost la atelierul dânsului, unde am avut discuții pe teme profesionale și am plecat cu o nouă concluzie: studiul, indiferent de vârstă, te (poate) menține în trend.

Când a apărut interesul tău pentru ilustrația digitală? Cunoști galerii din România care să promoveze acest tip de artă?

A pornit de la pasiunea mea pentru anime și manga. În ultimul an de facultate am descoperit tableta grafică și am început cu manipularea foto. Ultimul job de tip gaming la compania Namco, m-a făcut să realizez că îmi place enorm să lucrez digital, dar pasiunea în adevăratul sens al cuvântului a început la prima achiziție de iPad. Este comod să lucrezi pe el, este ușor de transportat, și sincer îmi place mult să ies la o cafea și să lucrez pe iPad-ul meu. Mă relaxează.

Din câte știu nu sunt prea multe galerii care promovează acest gen în Romania. Întrebarea ta mă face să caut și să inventariez ce galerii mai promovează astfel de artă care este la modă azi în Occident.

One Night Gallery și Galeria Senso promovează și găzduiesc expoziții și evenimente de artă digitală. Fără să mă laud, am fost vizionară în ceea ce privește arta digitală, astăzi fiind foarte apreciată în toată lumea.

Pasiunea ta pentru gaming te-a făcut să lucrezi cu câteva companii mari din domeniu (Ubisoft, Gameloft…etc). Povestește-ne despre experiența ta în această zonă și exemplifică-ne câteva jocuri la care ai lucrat în echipa de creație. 

Experiența mea în gaming este strâns legată de amicițiile pe care le am cu cei care lucrează în această zonă. Am cunoscut aceste persoane la concursurile de gaming, în cluburi de calculatoare, și așa am ajuns mai târziu să lucrez în acest domeniu. A fost și conjunctură și anturaj. Așa a crescut pasiunea mea pentru această lume fascinantă.

Am lucrat în echipă la mai multe proiecte/jocuri, dar de cele mai multe ori eram mutați dintr-o parte în alta din cauza timingului de predare care era extrem de strict.

Cel mai cunoscut joc la care am lucrat a fost LOST, varianta Nintendo DS și mobil. În perioada respectivă am fost foarte bine plătită, (pe carte de muncă), dar mă transformasem cu fiecare zi petrecută acolo într-un robot. Nu am mai rezistat. Simțeam că dacă nu încep un proiect personal, nou, fără să mi se impună lucruri din exterior, mă depersonalizez de tot. Așa a apărut prima mea expoziție digitală CANDY COLORS, în cadrul prezentării de modă a creatoarei Liza Panait la World Trade Center din București. Ulterior au urmat alte exepozitii și în final am trecut la o altă iubire veche de-a mea: grafica de șevalet. La grafica digitală nu am renunțat și nu cred că o voi face vreodată.

Între 2018-2019 ai deschis la București un spațiu de artă contemporană denumit „Galeria fără nume” dedicat tinerilor artiști studenți și absolvenți de arte. Ce te-a determinat să faci acest lucru?

Pasiunea pentru artă și dorința de a susține și încuraja tinerele talente. Și eu îmi doream în trecut astfel de oportunități. Le înțelegeam dorința de a avea unde expune. Am trecut prin ce trec ei și n-am să uit ce gânduri și vise mi-am făcut. Am sa vin în ajutorul acestor tineri cât pot și cum pot.

Vreau să menționez că în „Galeria fără nume” a expus și tatăl meu, ANDO, o serie de lucrări de grafică și caricatură în cadrul Centenarului din 2018. Tot aici mi-am lansat și eu proiectul grafic „DINCĂ SUPER STAR”. Lucrările mi-au fost inspirate de cazul de la Caracal cu acele fete de care nu se mai stie nimic.

Tata m-a sfătuit să scot o carte pe acestă temă. Poate că într-o bună zi când prețurile tipografice vor reveni la normal, am să reușesc să public și eu acest catalog.

Începând cu anul 2020, ești noul director al galeriei Senso de pe Calea Victoriei din București. Ce ai adus nou în acestă galerie, dar și pentru comunitatea de artă din România?

În primul rând au apărut expoziții de artă digitală. O serie de evenimente unde ne-am dorit să-i implicăm pe copii și pe părinți. Gândesc că este primul contact al copiilor ca viitori iubitori de artă. Încercăm să expunem artiști consacrați dar și tinere talente.

La Galeria Senso încercăm să promovam artiști de toate vârstele. Facem expoziții personale și de grup cu micii artiști, copii și cu studenți, alături de profesorii îndrumători.

Am schimbat identitatea vizuală a afișelor, suntem mult mai prezenți pe rețelele de socializare în mass media și pe agențiile de știri și radio. Am introdus o cameră 360 pe platforma Matterport, pentru a putea vizualiza galeria în timp real – online.  Fiecare eveniment din cadrul galeriei are un tur virtual pe care il poți găsi pe site-ul galeriei Senso. Vernisajele sunt filmate și transmise on-line pe rețelele de socializare. Site-ul galeriei a fost refăcut în așa fel încât vizualizarea să se facă mult mai rapid. În fiecare zi adăugăm ceva la munca noastră. Nu se face nimic la voia întâmplării. Toate aceste lucruri au fost posibile deoarece galeria este sponsorizată de lanțul de farmacii Catena prin programul „Catena pentru Artă”. D-na Anca Vlad, fondatoarea acestor companii, este o mare iubitoare de artă și de frumos. Pe acestă cale îi mulțumesc pentru sprijinul și încrederea acordată.

Pentru că ești familiarizată destul de bine cu tehnologia și artele media, ce crezi despre fenomenul NFT? Cât de mult va influența viitorul artei contemporane?

Nu șitu încă ce să zic despre NFT-uri. Nu am avut timpul necesar să mă ocup și de asta, însă cunosc persoane care trăiesc din vânzarea de NFT sau din job-uri de acest gen. Sunt firme care angajează artiști pentru crearea imaginilor. Pare a fi un câștig decent, dar nu-mi dau seama ce viitor are acest fenomen pe termen lung.

Anul acesta ești artist invitat în Bucharest Biennale, ediția a 10-a. Ce pregătești pentru acest eveniment important?

Invitația a fost făcută de sponsorul principal BCR- George- First intelligent Banking. Tot cu “George” am avut și oportunitatea de a crea la Art Safari în anul 2021, o cameră cu picturi murale și instalații luminoase cu leduri de tip uv și black-light.

În acest an, în program am avut o seară când mi-am intrat în rolul de DJ. Evenimentul a fost la Clubul Control, una din locațiile unde se desfășoară BB10, (Bucharest Biennale), unde muzica mixată a fost pe ritmul anilor 80-90 și Retro Wave, alături de Eugen Rădescu, fondatorul Bucharest Biennale. În sala Berlin au fost proiectii cu lucrările mele. A fost ceva nou pentru mine și chiar dacă am avut emoții, după acest examen de DJ, m-am simțit implinită că am mai experimentat și altceva. Tot în cadrul acestui program urmează să fac o serie de instalații uv expuse în sala Control. Acțiunea va fi însoțită de un eveniment special.

Să presupunem că nu ai fi activat în zona artelor vizuale. Ce meserie ți-ar fi plăcut să ai?

Doamne, așa de mult mi-aș fi dorit să fiu doctor. Cu siguranță chirurg, poate estetician că tot am mână de artist 🙂 Și că tot a venit vorba de medicină, acum lucrez la o instalație care va fi cu păpuși Barbie pentru expozitia „Erotica”, coordonată și curatoriată de Raluca Ilaria Demetrescu, o artistă de exceptie. Recunosc că îmi era extrem de simplu să desenez. Asta am făcut tot timpul. Pentru a intra la medicină trebuia să învăț mai mult, și clar nu mai aveam timp de desen.

 

 

Post a Comment

X