„Pornind de la mecanismul gândurilor, al ideilor, am putut observa o fragilitate ce le caracterizează. Există un pericol omniprezent manifestat fie prin uitare, prin influența factorilor exteriori conștinței noastre, al nesiguranței personale ș.a.m.d, ce poate altera sau chiar spulbera ideile, blocându-le accesul spre țintă.

 Potrivit Teoriei Formelor lui Platon, lumea fizică nu este la fel de reală sau adevărată ca cea a Formelor sau a Ideilor atemporale, absolute și neschimbabile (de la termenii interschimbabili de eidos [εἶδος], „formă vizibilă”, și idee [ἰδέα]). Acestea sunt esențele non-fizice ale tuturor lucrurilor, iar  ceea ce cunoștem noi, obiecte și materie a lumii pământești se reduce la imitații, fiind doar umbre ale acestora.

 În viața de zi cu zi ne confruntăm adesea cu idei similare (în sensul de concepte mentale), iar în domeniul artei acesta ridică una dintre cele mai complexe probleme. Unicitatea, una dintre cele mai apreciate caracteristici ale obiectului sau actului artistic, este și cea mai grea de obținut, dacă nu chiar imposibil în momentul actual, paralele (voite sau neintentionate) există mereu.

Extrapolând, putem considera că pentru fiecare idee (gând) există o Formă ideală, ce o caracterizează pe ea și toate gândurile asemnătoare. Atunci unicitatea constă tocmai în calitatea sa de umbră, de imitație, de abatere de la Forma ideală. 

 Proiectul Eidos [εἶδος]  sau când ideea trece în formă propune o reprezentare fizică a ideilor (a gândurilor), a mecanismelor lor, a intenției și nu a rezultatului acesteia. 

Filtrez pentru a ajunge la caracteristicile lor universale: sunt ușoare și se deplasează rapid; au o ascuțime și urmăresc să lovească o țintă; dau dovadă de o consistență, de o densitate, dar se pot și sfărâma. Pentru a putea fi extrase din lumea  Formelor ideale, trebuie mai întâi să găsească un mobil, de data aceasta sub forma săgeților din material ceramic.