Erwin Kessler, cunoscut istoric și critic de artă, curator și fondator al Muzeului de Artă Recentă din București, a fost numit recent director interimar al Muzeului Național de Artă al României (MNAR). Am discutat cu el despre viitorul acestui important muzeu, despre expozițiile pe care le pregătește, dar mai ales despre reformarea acestei instituții.

Cum vedeți echilibrul între autonomia muzeului și presiunea din partea Ministerului Culturii, mai ales dacă nu se va organiza un concurs de management până la finalul interimatului?

MNAR are autonomia sa, inalterabilă, iar contractul meu de management o consolidează – m-am angajat să aduc la MNAR rigoare organizațională și științifică, acțiune socială, succes de public, vizibilitate  și venituri substanțiale. Și exact cu asta mă ocup. Am avut consilii științifice și de administrație, am prezentat principiile și prioritățile și am demarat procedurile interne și externe pentru realizarea programului propus. Echipa MNAR acționează ca un tot, pentru a atinge parametrii de performanță care ne vor plasa în top. Avem deja formularele de împrumut în lucru pentru lucrările care vor fi incluse în patru expoziții  majore care vor fi deschise în toamnă. Am obținut finanțări pentru acestea din diverse surse. Inclusiv finanțare pentru a aduce La Blouse Roumaine a lui Matisse de la Centrul Pompidou, oferită cu generozitate de președintele acestuia, Laurent Le Bon (și nu va fi singura capodoperă universală care va ajunge în România în lunile următoare). Ministerul nu exercită nici o presiune. Își face datoria, prin buget și prin serviciile sale specializate. Este un instrument, nu o piedică. Iar concursul se va organiza nu peste mult timp. 

În ce mod intenționați să consolidați relația MNAR nu doar cu publicul larg, ci și cu comunitatea de artiști, curatori și cercetători independenți? 

Cuvântul de ordine al mandatului meu este modernitatea, investigarea și dezbaterea acesteia, a specificului ei în România. De aici derivă și corolarul ei practic, modernizarea – a relației nu doar cu publicul, ci cu societatea. O relație în care arta și artiștii de acum, precum și cercetătorii și curatorii prezentului vor avea un rol important. Și aici nu mă refer doar la artă vizuală – vom lansa apeluri pentru propuneri de programe care să integreze filmul, muzica, teatrul, dansul/performance în discursul și oferta MNAR. 

Având în vedere exigența dvs. critică, cât de dispus sunteți să abordați teme potențial controversate (ex: artă contemporană politizată, memorii colective dureroase) și să le integrați în dialogul public al muzeului? 

Totul depinde de ofertele pe care le vom primi la apelurile noastre, așa cum am răspuns mai sus. Un criteriu esențial este deschiderea acestor viitoare propuneri către întreaga societate văzută ca public real, activ (nu invocat). Această deschidere va împlini nu doar sarcina morală și socială a MNAR, cel mai important muzeu din țară, ci va aduce și necesarele venituri care să ne permită extinderea acțiunilor. Vom susține mai puțin acțiunile de portofoliu, pur asistențiale, nombriliste, care baricadează artiștii în scolastici elitiste, și vom încuraja mult mai mult artiștii și curatorii care țin cont efectiv de starea și de nevoile reale ale societății noastre. 

MNAR este o instituție percepută de mulți ca fiind încremenită în timp. Cum înțelegeți dvs. autoritatea muzeală astăzi: ca pe un patrimoniu de păzit, sau ca pe o platformă care trebuie constant reinterpretată?

MNAR va fi o platformă dinamică de dezbatere a tradiției și a modernității, un spațiu de întâlnire a celor mai diverse și chiar opuse orientări ale culturii noastre. MNAR nu se va limita la reinterpretări, ci va construi și înfățișa public bazele culturale ale reconcilierii naționale. 

Instituțiile culturale din România sunt adesea deficitare la capitolul comunicare internă. Cum ați aborda această problemă în MNAR?

Mai toate instituțiile au probleme de comunicare internă, pentru că o instituție nu este o abstracție, ci un colectiv de oameni. Reglajul se va face din două perspective. Una este procedurală – de la clarificări ale fișelor de post la structurarea și funcționarea organigramei. Cealaltă este subiectivă și ține de capacitatea de a mobiliza colectivul în direcția reușitei, a succesului și a vizibilității sociale. Atunci când un colectiv muncește cu spor în vederea unui scop în care se regăsește, zgomotul inerent funcționării interne este mult diminuat. La MNAR va fi liniște pentru că se lucrează.