Fragile Anatomy. Prey versus Predator face parte din proiectul extins proiectul micro-istorii, micro-memorii, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național, care se adresează nevoilor de cercetare asupra „spațiilor uitate de lume”. 

Expoziția Fragile Anatomy. Prey versus Predator a fost al doilea insert din seria micro-istorii, micro-memorii, la MNȚRplusC, propunând un dialog sincretic între două perspective feminine asupra relațiilor interumane. A explorat dinamicile de cuplu și raporturile cu propriile noastre corpuri, oferind o reflecție profundă asupra vulnerabilității și fragilității umane. 

Piața produselor de self-help, care vizează vindecarea traumelor intergeneraționale și a abuzurilor, reflectă o nevoie profundă de reconectare, nu doar cu sine, ci și cu ceilalți. Într-o lume interconectată, dar izolată, oamenii caută metode de a-și regăsi echilibrul și de a depăși suferințele, iar arta devine un mediu esențial pentru explorarea acestor emoții și pentru facilitarea dialogului despre experiențele comune. Această dinamică deschide noi căi pentru reflecție și healing, subliniind rolul fundamental al creativității în procesul de recuperare colectivă.

Un întreg arsenal emoțional – frica, groaza, teroarea, înghețul sau paralizia – se reflectă în creațiile celor două artiste, invitând la o explorare profundă a experienței umane în context relațional. Abordările lor prin limbajul vizual de la video la obiect ne ajută să navigăm prin complexitatea emoțională a lumii contemporane și a relativității spațiului de siguranță în cuplu sau în solitudine.

Magdalena, la vernisaj ați avut un moment în care ați afirmat amândouă ca voiați să faceți o expoziție împreună de multă vreme. Cum ai simțit colaborarea, ținând cont de întregul context ? Maria a avut o rezidență peste vară, iar tu pregătești proiecte ambițioase pentru anul următor.

În ultimii ani noi două am avut câteva  intersecții profesionale… am mai expus împreună în expoziții de grup și ne-am întâlnit, câțiva ani la rând, în rezidența Colonia 21 de la Tescani, la lucru și conversații care ne-au apropiat. Maria este un artist valoros și un om special.

Acest duo show, curatat de Ilina Schileru, este rezultatul unei conjuncturi care nu a depins de o planificare a noastră anterioară dar ne-am bucurat că s-a întâmplat și cred că ne-am acordat bine cele  două tonalități diferite, pe același concept.

Ce pregătești pentru viitorul apropiat? Continui să lucrezi video sau te apleci spre obiect?

Anul ăsta a fost unul foarte plin și bun pentru mine, am început proiecte noi, am avut câteva expoziții și am început o colaborare cu Arsmonitor, cea mai nouă galerie din București. În continuare dezvolt proiectele începute și lucrez, ca de obicei, în mai multe medii în paralel. Am în lucru o serie de objet trouvé reintrepretate, artă textilă, desene, monoprinturi și video. La momentul potrivit se va materializa și o viitoare expoziție dar pentru mine cel mai important focus acum este lucrul, procesul laborios prin care concretizez ideile… pentru că anumite lucrări (cele textile), țesute din zeci de mii de mărgeluțe necesită foarte multă atenție, migală și „răbdare”.

„Important e procesul”! Maria știe ce zic ;)… Facem parte dintr-o generație pentru care parcursul este mai important decât finalitatea.

Tocmai ai avut o rezidență în Seul, Coreea, la MMCA Residency, ai avut timp să te acomodezi cu locul și comunitatea locală artistică? ai remarcat mai mult diferențele culturale, sau similaritățile în ceea ce privește țesătura relațională profesională artist-run specifică Coreei?

Rezidența de 10 săptămâni în Seul, la MMCA Changdong, a fost cu siguranță o șansă extraordinară pentru mine. Cu toată globalizarea în care ne scăldăm, am simțit totuși puternic diferențele culturale, la care s-a adăugat diferența mare de fus orar. Am legat prietenii frumoase cu ceilalți rezidenți (veniți din Letonia, Danemarca, Olanda, Taiwan, Indonezia, Corea de Sud): ne vizitam unii altora atelierele, discutam despre proiecte iar seara ieșeam pe la vernisaje, prezentări și evenimente. Din păcate discuțiile cu artiștii coreeni erau de multe ori limitate de bariera lingvistică, însă exista cu siguranță multă bunăvoință, curiozitate și solidaritate. O surpriză pentru mine a fost să văd cât de organizați sunt. MMCA-ul avea grijă să ne trimită invitații pentru deschiderile unor expoziții importante, iar noi trebuia să confirmăm pe mail prezența cu aproximativ o săptămână înainte de eveniment. Am avut o agendă încărcată, iar în septembrie când a fost Săptămâna Artei devenise copleșitor numărul evenimentelor. Aș fi vrut să mă pot multiplica, să fiu în atelier, la vernisaje și la petrecerile de după. Lumea artei contemporane din Coreea mi-a apărut ca fiind exotică, cu un accent puternic pe inovație și tehnologie. În mariile muzee și galerii predomină arta video și instalațiile, care, invariabil folosesc o formă de inteligență artificială: colectează și interpretează date, au senzori și folosesc algoritmi, căutând să avanseze teorii despre viitor.

Seulul, ca și alte mari huburi culturale, are o rețea puternică de galerii independente, de artist-run space-uri și colective de artiști care încurajează experimentul și colaborarea. Am avut ocazia să petrec mai mult timp cu The Rice Brewing Sisters, un colectiv de 3 artiste, care a recuperat acoperișul unui bloc și a creat un spațiu minunat, un fel de grădină suspendată chiar în centrul orașului. Am fost impresionată de capacitatea lor de a aduce împreună lume din diverse domenii. Ele coordonează un spațiu efervescent bazat pe interesul comun pentru practica socială, care putea să ia forme foarte diverse: gătit, scris, grădinărit, experimente bio-lab, istorie orală etc. Aș zice că în Coreea de Sud și din ce mi s-a povestit e valabil pentru Asia în general, artiștii sunt mai dispuși să lucreze împreună, să pună la comun spații și resurse. În spațiul european oamenii sunt mai individualiști.

Maria, cum ai simțit colaborarea cu Magdalena Pelmuș pentru expoziția de o lună la MNȚRplusC?

Cu Magda sunt prietenă de câțiva ani buni, de când am fost într-o rezidență la Tescani. Îi știu lucrările și îmi place foarte mult ce lucrează și cum gândește. Am mai participat alături de ea la câteva expoziții de grup deci știam ca avem afinități și un interes special pentru tematica feministă. Expoziția Fragile Anatomy de la  MNȚRplusC a fost o ocazie excelentă să intrăm în dialog  pe tema dinamicilor de cuplu și a felului în care ne vedem și înțelegem pe noi însene. Am abordat subiectul diferit, atât vizual cât și conceptual. Eu am venit cu o instalație și niște lucrări din ceramică, Magdalena Pelmuș a avut instalație video și linogravuri. Lucrările mele sunt ironice, subiectele grave le-am luat un pic peste picior, Magda în schimb e dramatică și introspectivă, ceea ce face ca răspunsurile la tema expoziției să fie diferite.

Credite foto: Alexandru Busuioceanu