Traian Cherecheș: „Cred că schimbul de idei cu alți creatori din Bruxelles vor contribui la evoluția și rafinarea practicii mele artistice”
Născut în 1989, când Estul Europei se realipea Vestului, Traian Cherecheș a trăit în același timp două copilării: pe a sa, proprie, și pe aceea a țării și a zonei în care a venit pe lume. Acestei prime experiențe matriciale a intersectării (dacă nu chiar a coincidenței), cu tot ce poate avea ea traumatizant și revelator, dintre propria viață și istoria „mare”, i s-a adăugat aceea a ambivalenței dintre ceea ce Francis Fukuyama proclama, în acel moment al reunificării, drept „sfârșitul istoriei” (care se va dovedi a fi în realitate triumful globalizării), dar care însemna, de fapt, începutul unei noi istorii, necunoscute încă. Marcat de această permanentă posibilitate de reconvertire a negativului în pozitiv și a sfârșitului într-un nou început, Traian Cherecheș refuză catastrofismul ambiant, dar o face cu atenție și lucididate, recuperând ludic formele trecutului și reparând jucăriile istoriei prin tratarea lor ca materie a unei posibile noi istorii.
La ce visai în 2012, an în care tocmai absolveai Universitatea Națională de Arte din București?
În 2012, la absolvirea Universității Naționale de Arte din București, doream să pot să continui să urmăresc acest drum al artei, să-mi urmez căutarea și să continui să-mi dezvolt un limbaj artistic propriu. Doream să rămân deschis la învățare, să explorez mereu noi direcții și tehnici în creațiile mele. Îmi propuneam să contribui activ la lumea artei si să descopăr noi posibilități de exprimare artistică.
Există artiști sau mișcări artistice care te-au influențat pe parcursul studiilor?
Da, cu siguranță, există artiști și mișcări artistice care m-au influențat în mod semnificativ pe parcursul studiilor mele. Nu cred că există creatori care să creeze ex nihilo – fiecare etapă a dezvoltării mele a fost marcată de contribuția diferiților artiști si miscari de arta. La început, am simțit o profundă dragoste pentru pictura lui Chaim Soutine, in timp mi-am schimbat referințele către arta Procesuală, Arte Povera și, în prezent, sunt profund influențat de gândirea post-umană. Ma gandesc la artisti precum: Eva Hesse, Mike Kelly, Huma Bhabha, William Basinski.
Care sunt temele sau subiectele principale care te preocupă în lucrările tale?
Eu povestesc despre sfârșitul acestei lumei și posibilul început al unei noi organizări a materiei, vii sau nu, conștiente sau nu.
Când a apărut interesul tău spre ecologie? Te poți considera un artist/activist ECO?
Intotdeauna a existat pentru mine o conștiință față de lumea exterioară și transformările actuale, prin dezvoltarea unor scenarii adaptative posibile pentru un viitor necunoscut. Această conștientizare a evoluat odată cu preocuparea mea pentru ecologie și impactul asupra mediului înconjurător. Cred în artă ca formă de rezistență și mijloc-un mediu de a procesa complexitatea relației dintre om și natură, natură si cultură – fara sa le separ in categorii dualiste. Nu stiu cum sa ma definesc, incerc sa inteleg unde ma situez ca practica si crez. Cred in arta ca o forma de rezistenta, o practica care poate sensibiliza fortele totalitare.
Ce ai învățat în urma colaborarii cu Bogdan Ghiu, Ami Barak, Marco Scotini și Horațiu Lipot?
Colaborarea cu Bogdan Ghiu, Ami Barak, Marco Scotini și Horațiu Lipot m-a învățat să apreciez importanța unei echipe bine coordonate și să înțeleg diversitatea perspectivelor în procesul creativ. Am avut oportunitatea de a lucra cu profesioniști din domenii variate, ceea ce mi-a oferit o perspectivă mai amplă asupra proiectelor artistice.
În cariera ta artistică ai avut parte de extravaganțe? Dacă da, ne poți împărtăși și nouă una dintre ele?
În cadrul carierei mele artistice, am avut parte de o experiență cu adevărat extravagantă atunci când am fost invitat să particip la Bienala Art Encounters 2021 și să colaborez cu curatorii remarcabili precum Mihnea Mircan, Maria Rus Bojan și Bogdan Ghiu. Această oportunitate a fost cu adevărat excepțională, reprezentând un moment culminant în cariera mea artistică.
A fi implicat într-un eveniment atât de prestigios și să expun alături de artiști remarcabili pe care ii admir, precum Laure Prouvost și Marcel Broodthaers, a fost cu adevărat „extra” pentru mine. Am avut privilegiul de a împărtăși același spațiu expozițional cu acești creatori talentați pe care îi admir de mult timp.
Să zicem că nu ai fi reușit ca artist. Ce meserie ți-ar fi plăcut să ai?
Dacă nu aș fi reușit să urmez calea artistică, sincer, nu-mi pot imagina să fac altceva. Arta a fost întotdeauna pasiunea mea, iar creația și exprimarea artistică au fost elementele fundamentale care m-au definit. Ideea de a face altceva decât să-mi dedic viața explorării și exprimării creativității pare inimaginabilă pentru mine.
Ce te face fericit cu adevărat în această viață? Există vre-un motto după care te ghidezi?
Keep going. Natura, muzică, pace, conversații bune, iubire, cautare, prietenie, necunostul si întuneric.
Relocarea atelierului meu în capitala Belgiei, Bruxelles, a adus cu sine oportunități noi și provocări fascinante. În această privință, am anumite așteptări de la comunitatea artistică și piața de artă din această vibrantă metropolă. Sunt extrem de entuziasmat de posibilitatea de a cunoaște oameni noi, de a interacționa cu artiști locali și internaționali, precum și cu profesioniști din domeniul artistic. Îmi doresc să particip la evenimente culturale locale, expoziții și să explorez galeriile de artă, pentru a îmbogăți și diversifica perspectiva mea artistică. Cred că schimbul de idei și colaborările cu alți creatori din Bruxelles vor contribui la evoluția și rafinarea practicii mele artistice. De asemenea, mă aștept să găsesc în Bruxelles un pământ fertil pentru a-mi dezvolta și a-mi prezenta lucrările. Fiind un centru cultural european important, consider că această metropolă îmi va oferi șanse de expunere semnificative și oportunități de a conecta cu colecționari, critici de artă și iubitori ai artei.
