Paradoxal, cu cât trece mai mult timp, cu atât mai mult ne interesează lucrurile la care nu mai avem acces. Orașul Pompei este extraordinar păstrat sub lava care l-a acoperit într-o singură zi acum 2000 de ani. Golul lăsat în lava prin dispariția materiei organice a devenit matrița corpurilor de ipsos, martori palpabili ai acelei lumi. Ca într-o oglindă răsturnată, în urma distrugerii programatice a dealului Uranus din anii ’80 nu a rămas aproape nimic tangibil, doar câteva fragmente fizice; s-a creat în schimb o comunitate cu amintiri extrem de vii.

Propunem o pendulare între uitare și recuperare, ștergere și reconstruire. Aducem spații, obiecte și povești din timpuri trecute în prezent, le reconfigurăm, creăm experiențe care devin noi surse de arhivă. Deveniți martori ai acestui mecanism tipic de arhivare subiectivă.

Proiectul se bazează pe cercetarea Ioanei Marinescu (artist vizual și arhitect) care scoate la lumină fenomenul istoriilor reprimate, dispărute și al dislocării forțate a comunităților.