Începutul lunii mai a marcat, anul acesta, o premieră pentru arta românească. Muzeul Stedelijk, una dintre cele mai importante instituții de artă contemporană din Europa, a dedicat, pentru prima oară în istoria sa, o expoziție extinsă și comprehensivă a operei unui artist român. Este vorba despre expoziția Ana Lupaș – „Dincoace de râul Elba”, care a fost vernisatâ pe data de 8 mai și care va fi deschisă publicului până pe data de 15 septembrie anul acesta. 

Autor de obiecte, textile, medii, happening-uri, instalații și spectacole, Ana Lupaș și-a început activitatea în anii ’60 la Cluj. S-a făcut imediat remarcată printr-o practica artistica inovatoare, la granița dintre tapiserie, sculptură și land art și a extins de atunci continuu înțelegerile convenționale ale artei conceptuale, având totodată o influență fundamentală asupra unei generații de artiști români ca fondatoare a Atelier 35, la începutul anilor ’80.

Creațiile artistei, în mare parte instalații conceptuale de dimensiuni monumentale, evoluează organic în spațiu și peisaj. Artista a folosit, de-alungul timpului, materiale naturale precum cânepa, grâul, paiele, bumbacul, lemnul, metalul și chirpiciul, reinterpretând prin instalațiie sale legătura dintre arhitectură și peisaj și oferind forme noi unor practici tradiționale prin gesturi ce capătă dimensiuni ritualice. 

Ana Lupaş este una dintre puţinele artiste din România ale cărei lucrări au fost colecţionate încă din anii ’70 de mari muzee internaţionale din: Coreea de Sud, Polonia, Finlanda, Portugalia, Ungaria, şi mai recent, de Muzeul Stedelijk din Olanda, dar şi Tate Modern din Marea Britanie.

Prezenți la vernisaj, am avut privilegiul de a o cunoaște și am avut ocazia să îi adresăm câteva întrebări despre această expoziție.

Ana Lupas, „Instalație umedă”, 1970

Nu este doar prima expoziție personală a unui artist român la Stedelijk, este și prima retrospectivă a operei dv. Puteți să ne povestiți cum a decurs cronologic și conceptual pregătirea acestei expoziții în care ați fost direct implicată? Cum a fost colaborarea cu Leontine Coelewij, curator Stedelijk Museum Amsterdam, și cu reprezentanții muzeului olandez?

Referitor la întrebarea dumneavoastră, este necesară o clarificare a celor propuse și acceptate de către toate părțile angajate: nu ne-am propus să fie o retrospectivă. Am cunoscut-o pe Leontine Coelewij în 2019 cu ocazia unei vizite de documentare pe care a făcut-o la atelierul meu, la Cluj. Stedelijk Museum Amsterdam a făcut un proiect mai târziu, în 2022 sau 2023 când m-i s-a făcut cunoscut proiectul expoziției de acum, numele curatorilor, echipa care să urmărească mersul pregătirilor. Cu Leontine Coelewij, curator experimentat și dedicat, am ținut legătura pe tot parcursul pregătirilor, directorul muzeului Rein Wolfs a dovedit un interes deosebit urmărind nemijlocit cursul expoziției până la finalizare.

Ana Lupas, ‘Proces Solemn’, 1964–2008

Ana Lupas, ‘Process Solemn’, 1964–2008, lucrarea aflată în colecția Tate

Expoziția include și lucrări care nu au mai fost expuse niciodată. Care a fost mai exact criteriul lor de selecție și ce puteți să ne povestiți despre cele mai reprezentative dintre ele?

Unul dintre criteriile pe care mi le-am „impus” a fost determinat de spațiile în care urma să expun, în consecință am grupat lucrările sfârșitului anilor 1960 constând dintr-un grup mare de cămăși de identitate, 51 la număr; de asemenea predecesoarea tuturor lucrărilor mele (inclusiv al Praporilor sau Covoarelor Sburătoare) lucrare începută spre sfârșitul studiilor mele universitare. Titlul lucrării dă și titlul expoziției actuale „Dincoace de râul Elba”.
O altă categorie de lucrări a fost aceea a unor instalații prezentate de documentele vremii, în parte înlocuite cu imagini fotografice, imagini video sau filmate, cum este cazul Instalației Umede 1970, Memorialului de cârpă București 1991, Circul Foamei 1998, Monument de cârpă Dunkerque. În expoziție un regim special are „Procesul Solemn” împrumutat pentru această ocazie de la Tate Modern Londra, une se gaseste în colectia permanenta, expus de data aceasta și cu desenele pregătitoare pentru construirea cununilor de grâu.
Instalația Umedă (Bonn) 1994 face excepție, este „traducerea” prin care a fost posibilă prezentarea la Bonn a Instalației Umede de la Margău și care a devenit operă în sine, prezentată în alte expoziții sub formă de ipostaze. În actuala expoziție, unica instalație prezentată în forma originală este Est 1994.
Am expus tot în forma originală pentru prima dată lucrări din seria „România Arestată” care datează din 1989, temă elaborată cu sculptorul Spataru și pusă în operă de către fiecare în parte (individual / independent).

Ana Lupas, „Haine de împrumut”, 1989, Lucrare din colecția muzeului Stedelijk

Expoziția aceasta este un proiect realizat în colaborare cu Kunstmuseum Liechtenstein, care va găzdui această expoziție după Amsterdam și care se va concentra pe alte aspecte ale operei dv. Care vor fi diferențele esențiale?

Spațiile de la Kunstmuseum Liechtenstein sunt de foarte mari dimensiuni, dar mai puține în comparație cu spațiile de la Stedelijk Museum Amsterdam. Voi expune două instalații cunoscute doar din spațiile mele (atelier sau spații private). O altă sală intenționez să o rezerv pentru un inventar parțial al unui alt demers cunoscut. Și bineînțeles instalația „Haine de împrumut” deținută de Stedelijk Museum Amsterdam. Nu vor lipsi nici Cămășile de Identitate.